Aminarea statutului Kosovo – mai exact daca regiunea e sa devina independenta sau nu – nemultumeste tot mai mult pe etnicii albanezi din aceasta provincie. Neintelegerile dintre UE si ONU in ceea ce priveste durata perioadei de tranzitie determina o aminare nedefinita a unei decizii finale.
Albanezii din Kosovo au certitudinea faptului ca „statutul final” al provinciei Kosovo nu va fi stabilit pana la sfarsitul anului, asa cum li se promisese de catre proprii lideri si cum sperasera chiar membrii Grupului de Contact, adica marile puteri care se ocupa cu aceasta chestiune.
Acestia se confrunta acum cu ceea ce anumiti diplomati numesc „dubla dezamagire” a amanarii recunoasterii noului lor statut, pana spre sfarsitul verii anului viitor sau chiar mai tarziu.
In plus, pretul independentei ar putea include multe elemente nedorite.
Intr-o serie de interviuri cu diplomati europeni din Pristina sau care au legaturi constante cu Kosovo, acestia au declarat ca amanarea deciziei privitoare la statut este inevitabila.
Aceasta situatie are legatura cu necesitatea unui consens intre membrii Grupului de Contact, mai ales cu Rusia, si, de asemenea, cu cea a stabilirii unei „perioade de tranzitie” intre o noua rezolutie ONU si ceea ce ei numesc „ziua statutului”.
In luna februarie, ONU i-a solicitat lui Martti Ahtisaari, fostul presedinte finlandez, sa negocieze o solutie pentru Kosovo, provincie aflata sub jurisdictia ONU din 1999.
Teoretic, Kosovo ramane parte din Serbia. Totusi, cel putin 90% din populatia de 2 milioane de kosovari se declara de nationalitate albaneza, cerand vocal independenta.
Potrivit asteptarilor, fiind cert ca sarbii si albanezii din Kosovo nu pot ajunge la un acord pe marginea statutului final, Ahtisaari va recomanda Consiliului de Securitate al ONU un pachet de masuri care sa duca, in cele din urma, la declararea independentei in anumite conditii.
Ahtisaari declarase initial ca intentiona sa prezinte planul pana la aceasta data, in timp ce unii diplomati occidentali spuneau ca vor ca situatia provinciei Kosovo sa fie solutionata pana la sfarsitul acestui an.
Totusi, dupa un referendum in Serbia pe marginea unei noi constitutii care reitereaza pretentii asupra provinciei si dupa anuntarea unor noi alegeri in Serbia, Ahtisaari si diplomatii au aprobat solicitarea partii sarbe de a amana luarea deciziei pana dupa alegerile anuntate pentru inceputul anului viitor.
Acest lucru se datoreaza in principal faptului ca nimeni nu doreste sa permita Partidului Radical Sarb sa se foloseasca de eventuala decizie asupra statutului in campania electorala de la Belgrad.
In aceste conditii, Ahtisaari isi va prezenta planul spre sfarsitul lunii ianuarie sau inceputul lui februarie 2007. Insa cum Rusia detine presedintia Consiliului de Securitate al ONU in ianuarie, fiind urmata de Slovacia in februarie, se spera ca Marea Britanie va inlocui rezolutia 1244 din 1999 cu o noua rezolutie ONU in timpul mandatului sau din martie 2007.
Este foarte probabil ca rezolutia sa nu contina cuvantul „independenta”, insa aceasta va deschide calea recunoasterii noului stat de catre alte tari.
Totusi, desi albanezii din Kosovo au presupus ca recunoasterea va aparea imediat dupa o noua rezolutie ONU, diverse surse diplomatice sugereaza ca acest lucru s-ar putea sa nu se adevereasca.
Potrivit acestora, ar putea aparea un interval de cateva luni intre noua rezolutie si „ziua statutului”.
Unul dintre motivele din spatele acestei perioade de tranzitie este faptul ca rezolutia bazata pe recomandarile lui Ahtisaari va obliga provincia Kosovo sa efectueze diverse schimbari inainte sa fie recunoscuta drept un stat independent.
Printre acestea se numara includerea unor clauze de drepturi ale minoritatilor intr-o noua constitutie si descentralizarea guvernului, ceea ce ar putea implica acordarea de drepturi diferite municipalitatilor dominate de sarbi si celor cu populatie majoritar albaneza.
O a doua problema a devenit deja subiect de disputa intre strategii ONU de la New York si omologii acestora din Uniunea Europeana. UE urmeaza sa joace un rol important in corpul international ce ii va succeda misiunii curente a ONU, UNMIK. Insa, in timp ce ONU cere o perioada de pana la sase luni intre o noua rezolutie – si transferul tuturor puterilor decizionale catre Biroul Civil International, ICO – si ziua deciderii statutului final, UE cere o etapa de tranzitie mai scurta, de doar trei luni.
Daca ONU va avea castig de cauza si noua rezolutie este adoptata in luna martie a anului viitor, recunoasterea noului stat ar putea sa aiba loc cel mai curand in luna septembrie.
Totusi, nu este sigur faptul ca rezolutia va fi adoptata in luna martie, tinand cont de puternica opozitie a Rusiei la adresa independentei provinciei Kosovo. Unul dintre diplomati a declarat: „Ar putea dura saptamani, insa, la fel de bine, ar putea dura chiar cateva luni.”
Deocamdata nimeni nu recunoaste statul independent Kosovo in lipsa unei rezolutii ONU si, daca nu va fi o rezolutie, asa cum a declarat un diplomat, „nu exista un Plan B”.
Foarte probabil, chiar daca parlamentul din Kosovo si-ar declara independenta, statul independent Kosovo nu va fi recunoscut inaintea „zilei statutului”, pentru ca s-ar aplica in continuare Rezolutia 1244 a ONU.
Faptul ca ar putea aparea mai multe amanari a provocat preocupari neasteptate. Un oficial sarb si-a exprimat temerile potrivit carora, desi Serbia a luptat pentru ca Rusia sa blocheze independenta provinciei Kosovo, consecintele unui eventual succes in acest demers s-ar putea dovedi, de fapt, daunatoare Serbiei.
Acelasi oficial a afirmat ca daca Rusia ar bloca rezolutia ONU sau ar conditiona aceasta rezolutie in alte interese, ar putea aparea noi acte de violenta in aceasta regiune, ceea ce ar produce un exod al sarbilor din Kosovo si ar deteriora increderea altor state si, implicit, investitiile in Serbia.
Acestea din urma sunt deosebit de importante, in Serbia urmand sa aiba loc investitii straine directe in valoare de patru miliarde de dolari in acest an.
Cu alte cuvinte, niciuna din cele doua tabere nu va fi multumita cu evolutia lucrurilor in Kosovo. In ceea ce pare a fi o alta lovitura data albanezilor, puterile atribuite Biroului Civil International – ICO – de catre rezolutia ONU ar putea fi mult mai mari decat constientizeaza albanezii.
Cei care stabilesc organizarea si functionarea ICO se folosesc in mare masura de modelul Biroului Inaltului Reprezentant, OHR, din Bosnia si Hertegovina. Astfel, declara unul dintre diplomati, Reprezentantul Civil International, ICR, din Kosovo s-ar putea bucura de „puteri decizionale foarte mari”.
Desi prezenta internationala in Kosovo va avea o baza legala diferita de cea a Rezolutiei 1244 a ONU, „oamenii nu vor sesiza nicio diferenta”, a adaugat acesta.
Tim Judah este specialist pe probleme balcanice si autor al lucrarilor "Sarbii: Istoria, Mitul si Distrugerea Iugoslaviei” si „Kosovo: Razboi si Razbunare”.
Traducere de Lucian Gavril
