Nu este nici o fericire că numirea procurorilor care vor conduce DNA şi Parchetul General va fi rodul unei înţelegeri între doi oameni politici – în cazul de faţă premier şi preşedinte – după cum simplul fapt că, sub ministeriatul Monei Pivniceru, a existat o procedură de selecţie nu a putut garanta, dată fiind lipsa de transparenţă, desemnarea unor procurori al căror angajament pe linia anticorupţiei să fi fost probat prin fapte, nu prin banale vorbe.
Şi pentru că totul a fost lăsat în seama unui târg între politicieni, este de aşteptat ca înlocuirea lui Daniel Morar şi a Laurei Codruţa Kovesi să producă mişcări în lanţ în interiorul arcului puterii.
După interogatoriul prin care a trecut Victor Ponta la Antena 3 şi după ce veninul lui Crin Antonescu la adresa partenerului său social-democrat, în chestiunea numirii lui Kovesi la DNA, s-a revărsat în valuri pe acelaşi post, faliile de la vârful USL nu doar că sunt evidente, ci pun pe masă cea mai proastă fotografie a unităţii USL, de la înfiinţare până acum.
PC şi PNL, pe de o parte, respectiv PSD, pe de alta, nu au fost niciodată atât de aproape de ruptură ca acum, când aflăm de la Antonescu şi Voiculescu faptul că destrămarea USL, nu în 2016, ci cât de curând, este un scenariu luat deja în calcul.
Iar de data asta, nervii lui Crin Antonescu şi frustrările cercetatului penal, Dan Voiculescu, mai au în spate ceva. Ceva solid: suspendarea de către PNL şi PC acordului de coabitare dintre Guvern şi Preşedinţie, o ameninţare care, dacă va fi pusă în operă, va separa apele între partidele care compun USL.
Anunţul a fost făcut de liderul liberalilor duminică, tot la Antena 3: „Victor Ponta nu devine, chiar dacă va face acest lucru, duşmanul nostru, nu încetează să fie aliatul meu. Sigur căştiu toate aceste lucruri (legate de o eventuală nemulţumire a electoratului – n.r.) , tocmai de aceea vă spun că din puntul meu de vedere – şi i-am spus premierului – nu putem merge mai departe, vorbim de coabitare. (…) Nu aveam nevoie de aşa-numitul pact de coabitare. Se puteau găsi formule minim funcţionale de natură statală, de natură instituţională, dar nu trebuia acceptată cu niciun chip condiţionarea aplicării sentinţei date de votul popular de o relegitimare a lui Traian Băsescu, împotriva căruia din punct de vedere politic în principal votaseră oamenii aceia, şi nu pentru că eram noi frumoşi cu viitorul în faţă”.
Practic, ruperea pactului Băsescu-Ponta, în cazul denunţării unilaterale de către aripa PNL-PC a USL, va însemna şi ruperea de facto a Uniunii Social-Liberale. Şi, chiar dacă liderii actualei puteri ar mai încerca o perioadă să cosmetizeze şocul, destrămarea, şi de drept, a Uniunii va fi doar o problemă de timp.
Motivul? Se ciocnesc două interese imposibil de armonizat: în timp ce Antonescu şi Voiculescu nu mai pot continua cu pactul premier-preşedinte, Victor Ponta nu are cum să meargă înainte decât coabitând şi cu Traian Băsescu.
Mai rău nu se putea: ceea ce le dăunează unora, îl pune în avantaj tactic pe celălalt, iar ceea ce le convine primilor, îl va sufoca rapid pe cel de-al doilea. Victor
Ponta nu face aici nici pe eroul şi nici pe partenerul fidel care, odată ce a semnat un pact, va merge orbeşte înainte. Nu, tânărul plagiator este pur şi simplu obligat.
Acordul prin care preşedintele şi prim-ministrul s-au angajat să colaboreze, în interesul ţării, este prioritar pentru partenerii strategici ai României, iar sincronizarea agendei guvernamentale de dezideratul Occidentului, în materie de stat de drept, va cântări chiar şi pentru Ponta cât greutatea lui Dan Voiculescu în aur.
Politic, economic şi social situaţia din România este în perioada de faţă extrem de volatilă. Atât de volatilă, încât mogulul Antenelor aproape că nu mai are ce-i oferi premierului pentru a-l face să renunţe la trădare.
Nu are nici banii necesari Guvernului, nici pofta de a-i construi lui Ponta viitorul strălucit la care acesta din urmă visează.
Prin urmare, cheia stabilităţii ţării nu este nicidecum la vistieria trustului Intact (din contră, aş zice), ci undeva prin marile cancelarii, cele care au deblocat situaţia creată în vara lui 2012 şi pentru care acordul de coabitare dintre prim-ministru şi şeful statului jocă un rol fundamental atunci când se raportează la România.
Pe de altă parte, scenariul că USL rămâne unită, dar Victor Ponta colaborează cu Traian Băsescu, în timp ce Dan Voiculescu şi Crin Antonescu le sabotează acestora cooperarea instituţională, nu poate avea nici o bază reală.
Nu este posibil nici practic, nici teoretic, pentru că în coabitarea Guvern-Preşedinţie mai sunt atrase şi puterea legislativă, ca şi cea judecătorească.
Prin urmare, dacă suspendarea doar de către PNL şi PC a coabitării cu Traian Băsescu va deveni realitate, este clar că zilele astea partidele din actuala putere lucrează intens la definitivarea planurilor care le vor duce pe căi paralele.
Iar asta înseamnă găsirea altor parteneri pentru o nouă guvernare, dar şi stabilirea unor candidaţi la prezidenţialele de anul viitor care, după cum arată deja lucrurile, nu vor fi nici Crin Antonescu şi nici Victr Ponta.
Chiar şi dacă vor merge pe căi paralele.
„Vă garantez acuma, fără a face nici un fel de confidenţă, că nu este o idee bună să negociezi cu domnul Băsescu, că pierzi la negocieri. Eu colaborez”, declara Victor Ponta pe 25 ianuarie 2013.
Partenerii săi de coaliţie îi reproşează acum că prea a colaborat. Rămâne de văzut cine şi cât de mult va pierde.
