Peste ceva mai mult de o săptămână, liberalii se vor reuni într-un congres la finele căruia, anticipa Crin Antonescu nu mai departe de luna trecută, “oameni care să vorbească aceleaşi texte ca Elena Udrea, Traian Băsescu nu veţi mai vedea în PNL”.
O aluzie limpede cât o invitaţie la “Ciocu’mic!”, adresată grupării Tăriceanu-Orban-Chiliman, dar şi vocilor care nu obosesc să conteste, e drept, mai mult pe la colţuri decât frontal, deriva naţionalistă a PNL şi haosul identitar în care se scaldă partidul de când trupa de comando coordonată de Antonescu a pus mâna pe putere.
Destul de mulţi comentatori şi politicieni liberali se îndoiesc de un cutremur real la vârful PNL după congresul din 22 şi 23 februarie, dar nu sunt excluse surprize adiacente.
Una dintre ele, chiar dacă mai palidă decât o schimbare radicală a formulei de conducere, ar fi evacuarea, oficială, a câtorva tabuuri care au blocat până acum dezbateri şi decizii esenţiale pentru evoluţia PNL.
Congresul e cea mai sănătoasă trambulină pentru astfel de operaţii.
Va fi, de asemenea, o bună ocazie pentru electoratul liberal, dar şi pentru amicii şi inamicii politici ai lui Crin Antonescu de a măsura calibrul pe care îl au, în realitate, taberele concurente din interiorul PNL.
Pentru corul Tăriceanu-Orban-Chiliman, proba armoniei ar trebui să se dea tocmai pe tărâmul tabuurilor de care aminteam mai sus.
Dacă vor reuşi să le zdruncine, situaţia lui Antonescu în partid nu va mai fi niciodată la fel ca înainte de 22 februarie 2013, înlăturarea sa ulterioară nemaifiind o chestiune de “dacă”, ci de “când, anul acesta?”.
Iată, aşadar, lista scurtă a clarificărilor, care şi dacă vor fi aduse, şi dacă nu, vor servi cel puţin la măsurarea raportului de forţe din interior: viitorul PNL în USL, respectiv cât de mult este pregătit partidul să cedeze în faţa PSD şi a lui Dan Voiculescu; apoi cine va fi şi cum rămâne cu modalitatea de desemnare a candidatului liberal la alegerile prezidenţiale; în al treilea rând, relaţia României cu Uniunea Europeană şi SUA, dat fiind circul declanşat în vara lui 2012; nu în ultimă instanţă, ce se alege de promovarea membrilor de partid cu probleme de integritate, care au colaborat cu fosta Securitate sau faţă de care procurorii au dispus deschiderea de dosare penale.
În mare, acestea sunt punctele de pe grila cu ajutorul căreia merită urmărit congresul de săptămâna viitoare. Sigur, vor exista şi alte capitole interesante.
Unul ar fi poziţionarea PNL, dacă va exista aşa ceva la reuniunea liberalilor, în chestiunea modificării Constituţiei, dar şi a proiectului de regionalizare a ţării, în condiţiile în care liberalii au vehiculat deja, pe Antenele lui Dan Voiculescu, ciorne care au iritat PSD, inclusiv pe Liviu Dragnea, gazda ospitalieră a lui Crin Antonescu la alegerile pentru Senat, din decembrie anul trecut.
Pentru Antonescu va fi crucial ca după 22 şi 23 februarie să iasă basma curată, pentru că mizele sale personale sunt încă departe de a fi fost atinse.
Pentru a le atinge, însă, liderul PNL depinde în primul rând de suportul colegilor săi de partid. Şi nu doar pentru a se menţine în funcţia de preşedinte al PNL, ci pentru a mai putea spera la ipoteticul sprijin al lui Ponta şi Voiculescu în perspectiva scrutinului prezidenţial din 2014.
Şi, cum gândul la instalarea în fotoliul de preşedinte al României este singurul care îl mai împiedică pe Antonescu să doarmă, cu siguranţă că omul s-a pregătit cât a putut pentru congresul de la sfârşitul săptămânii viitoare.
Este, prin urmare, de aşteptat ca liderul liberalilor să defileze în faţa audienţei cu cifrele “ameţitoare” realizate la alegerile locale şi parlamentare, să le bage minţile în cap posibililor trădători cu aducerea PNL la guvernare şi să-i convingă pe penalii din interior care aspiră la funcţii înalte în stat şi în partid, ca şi pe afaceriştii care vânează contracte publice cu faptul că s-a bătut ca un leu pentru limitarea actului de justiţie la găinari şi hoţi lipsiţi de un spate politic.
Pentru cei care văd în politică undiţa pentru banul public acestea sunt singurele argumente care contează cu adevărat.
Iar Crin Antonescu a dovedit că vrea şi poate să se bată pentru succesul impostorilor şi vânătorilor de averi lipsiţi de scrupule. Când luna trecută şefii PNL de consilii judeţene au trimis o scrisoare deschisă prin care îşi exprimau sprijinul pentru Crin Antonescu – în replică la propunerea lui Călin Popescu-Tăriceanu de a lăsa deschisă competiţia internă pentru desemnarea celui mai bine plasat candidat la prezidenţialele din 2014 – nu a fost deloc un gest banal.
A fost, în schimb, reacţia naturală a acelei părţi din PNL care are cel mai mult de câştigat din “doctrina Antonescu” – menţinerea PNL la guvernare cu orice preţ. Accesul respectivilor şi al clientelei pe care o au în spate la banul public e mai facil când partidul e în Guvern şi nu în opoziţie.
Dar pentru ideea de liberalism, pentru modernizarea partidului şi pentru şansa PNL de a mai conta cu adevărat după ce bula USL se va fi spart, ei bine, pentru toate acestea ce a făcut liderul liberalilor în timpul mandatului său?
Dintre toate, bilanţul corect va fi singura piesă care va lipsi din discursurile pe care Crin Antonescu şi locotenenţii săi le vor rosti la mult aşteptatul congres.
De aceea, e bine să îl trecem rapid în revistă.
IDENTITATEA. Diluarea acesteia poate fi considerată una dintre cele mai mari pierderi suferite de liberali în ultimii ani. Au contribuit la ea alianţele politice gândite de Crin Antonescu (cu PC, pentru a forma ACD-ul, apoi cu PSD pentru a compune USL-ul).
Au mai contat îndepărtarea de valorile europene şi virajul periculos nu numai spre naţionalism, ci şi spre primitivism. “Partenerii noştri (europeni – n.r.) vor să impună un anumit rezultat la referendum!” sau „Nu trebuie ca România să se comporte ca o colonie, ca un subordonat” sau “Nu suntem cobaii UE”, spunea vara trecută liderul Partidului Naţional Liberal.
Diluarea identităţii PNL are a face şi cu “politica de cadre”. Exemplul cel mai elocvent a fost primirea, cu onoruri, a lui Gigi Becali.
Infractor dovedit şi nepocăit, implicat în sechestrarea de persoane, Becali a ajuns parlamentar pe spatele liberalilor, deşi orizontul său îngust în materie de religie, justiţie, respect pentru minorităţile sexuale şi pentru femei făcuse furori în spaţiul public.
De ce l-a pus Antonescu în vitrina PNL? Raţiunile personale cu siguranţă au contat mai mult decât cele de partid. Iată două citate din cei doi, declaraţii făcute în toamna lui 2012, la intrarea oierului în sufrageria liberală. Înţelegeţi ce vreţi din ele:
Antonescu: „PNG e un partid între 1-2%, e mai mult decât nimic. Dacă vor să se îndrepte către sprijinul USL nu văd de ce să nu luăm asta în calcul”.
Becali: “Patronez un partid mic, a trebuit să mă fofilez ca să supravieţuiască partidul şi să supravieţuiesc eu politic. Am făcut nişte compromisuri în interesul meu şi al partidului. Am fost obligat să fiu inconsecvent”.
După cum, la rătăcirea identitară a PNL contribuie din plin şi dinamica internă a USL, iar linia generală a bugetului pe 2013 constituie, din acest punct de vedere, un reper demn de luat în seamă.
REEVALUAREA FOSTEI SECURITĂŢI. Dovadă stau acuplarea cu partidul şi imperiul media al lui Dan Voiculescu – “Felix” şi trimiterea în Parlament a lui Sorin Roşca-Stănescu-“Deleanu”/”H15””, doi turnători notorii.
Ce ironie a sorţii ca partidul care odinioară o executa pe Mona Muscă să promoveze atât de relaxat figuri celebre ale fostei poliţii politice!
Ce mostră de servilism şi ce lipsă de scrupule în această probă de amor a lui Crin Antonescu, proaspătă ca pâinea caldă (februarie 2013): “(…) îl stimez pe Dan Voiculescu, îl preţuiesc şi îl consider un aliat foarte bun”.
INTEGRITATEA ŞI ANTICORUPŢIA. Într-un domeniu în care ar fi fost normal să exceleze, liberalii se numără printre repetenţi. Sub Crin Antonescu, PNL a făcut o prioritate nu din lupta împotriva conflictului de interese şi a incompatibilităţilor, ci din conservarea şi perpetuarea lor, deşi harta lumii arată clar că astfel de fenomene le sunt specifice societăţilor închise, nicidecum celor ce vor să progreseze.
Dar, când plantezi în Guvern o droaie de miniştri penali şi când sprijini în funcţia de ministru al Justiţiei un antireformist ca Mona Pivniceru, probabil că devine o chestiune de interes strategic să arunci în lupta contra ANI şi contra procurorilor săgeţile cele mai otrăvite – ca Tudor Chiuariu ori Sorin Roşca-Stănescu.
BLOCAREA COMPETIŢIEI ÎN PNL ŞI LUPTELE DIN USL. Pentru alegerile prezidenţiale, actuala echipă de conducere susţine o singură variantă – Crin Antonescu.
Două lucruri pun o mare problemă: pe de o parte, faptul că s-a ajuns la inhibarea oricărei competiţii interne pentru desemnarea celui mai bine plasat dintre liberali, iar pe de alta, faptul că nominalizarea lui Crin are la bază o înţelegere mai veche, potrivit căreia liderul PNL va fi şi opţiunea întregii USL.
Prima reflectă încă o dată, dacă mai era cazul, stilul dictatorial în care Antonescu conduce partidul.
A doua ridică o întrebare legitimă: ce garanţii mai are azi partidul că va avea un candidat propriu, cu şanse, în cursa pentru Cotroceni, în condiţiile în care peneliştii traversează vremuri tot mai tulburi în interiorul USL?
Miniştrii săi sunt tot mai marginalizaţi în Guvern, iar secretarii de stat ai PNL bat de săptămâni bune la uşa premierului pentru a fi numiţi pe posturi, deşi pentru cei propuşi de PSD lucrurile s-au putut rezolva în numai 24 de ore.
Împărţirea portofoliilor grase s-a făcut şi ea în detrimentul PNL, iar nervozitatea a ajuns suficient de mare încât să conducă la schimburi de replici acide între Vosganian şi Ponta, de pildă. Iar ceea ce liberalii şi social-democraţii nu pot (încă) să-şi spună cu adevărat pe şleau se consumă în războiul tot mai violent şi murdar dintre televiziunile lor de partid – Antena 3 şi RTV, aflate în sfera de influenţă a lui Dan Voiculescu, respectiv Victor Ponta.
Dar dincolo de jurnaliştii-căţei care fac jocul politic în cele două posturi, de remarcat pe acest plan că s-a ajuns periculos de departe, iată, cu nici două săptămâni înainte şi de congresul PNL.
Un moment de referinţă s-a consumat zilele astea, iar evoluţia este în curs, după ce Sebastian Ghiţă, patronul RTV şi prieten de concedii cu premierul Ponta, a atacat dur un senator PNL (Roşca Stănescu) şi un mogul care a contribuit fundamental la succesul USL (Dan Voiculescu). “Sorin Roşca Stănescu ramâne un om duplicitar care foloseşte metode securiste. Nu ştiu exact raporturile sale cu securitatea ceauşistă, dar obiceiurile sale sunt aceleaşi. Atacul său la adresa serviciilor de informaţii româneşti este de factură sovietică. Atacul a apărut într-o săptămână în care trustul lui Voiculescu atacă şi el serviciile de informaţii ale României, partenerii lor din Statele Unite şi credibilitatea lor, iar fostul ofiţer al securităţii Ioan Nicolae, cunoscut colaborator al firmelor de gaze din Rusia, atacă în emisiuni plătite eforturile României în domeniul exploatării gazelor de şist şi acuză şi el SRI şi SIE. Mai curios este ce legaturş este între Voiculescu, Roşca Stănescu şi Ioan Nicolae decât ce spune Roşca Stănescu”.
De precizat că, până acum, replica personală a lui Dan Voiculescu a fost modestă.
O scurtă concluzie se impune: congresul PNL va avea loc pe fondul unor tulburări, din câte se vede, în creştere în sânul USL.
Tonul din ultimele zile, invocarea serviciilor secrete şi insinuările privind existenţa unor acte de trădare, într-o dispută ce are loc între politicieni extrem de influenţi în USL, nu au darul să-l întărească pe Crin Antonescu înaintea congresului PNL.
Din acest punct de vedere, îndoiala sau măcar precauţia maximă vizavi de trăinicia Uniunii Social-Liberale mi se pare a fi atitudinea cea mai înţeleaptă pe care o poate avea un participant la congresul liberalilor.
Practic, succesul de după 2014 pe care Antonescu îl promite colegilor săi de partid depinde strict de menţinerea intactă a ţesăturii USL.
Dacă ea se deşiră, iar liberalii vor fi prinşi fără un plan B, pot spune adio la multe şi pentru multă vreme.
Ca să nu se deşire, însă, (variantă greu de imaginat) fiecare membru al PNL ar trebui să fie conştient de pe acum că partidul va fi stors ca o lămâie în maşinăria USL, căci la finalul guvernării PSD va dori dividende şi nu să plătească preţul erodării.
Oricum, cel mai sinistru scenariu pentru PNL, dacă privim în perspectiva alegerilor prezidenţiale, este ca USL să se rupă cu puţin timp înainte de campania electorală. Momentul îi va găsi nu doar debusolaţi, ci şi mai puţin liberali şi cu şanse absolut zero în cursa pentru Cotroceni.
PSD are toate motivele să trădeze pe nepusă masă, iar PC-ul lui Dan Voiculescu a făcut asta, în ultimul moment şi pentru cine? Pentru Traian Băsescu. Aşa s-a născut legenda „soluţiei imorale”.
