La sfarsitul saptamanii trecute a intrat in cinematografele din Romania unul dintre blockbuster-urile ultimelor luni, “Diamantul sangeriu”. Filmul a trezit atentia opiniei publice asupra unei probleme actuale: comertul cu diamante ilicite, care alimenteaza razboaie in Africa si in intreaga lume.
Actiunea filmului se desfasoara in 1999 pe fondul haosului produs de razboiul civil din Sierra Leone – tara in care media de varsta a barbatilor este de 38 de ani din cauza luptelor declansate cu opt ani in urma – si ii are ca protagonisti pe Danny Archer (Leonardo DiCaprio), un ex-mercenar in Zimbabwe, si pe Solomon Vandy (Dijmon Hounsou), muncitor intr-o mina de diamante. Solomon gaseste un diamant rarisim, pe care il ascunde cu riscul de a fi descoperit si ucis. El viseaza sa-si salveze familia, de care este despartit dupa ce satul sau este distrus de o actiune in forta a unui grup rebel, mizand pe suma pe care ar fi putut-o incasa in schimbul diamantului. Impreuna cu Archer, pe care il cunoaste in inchisoare, Solomon vrea sa se intoarca pe teritoriul controlat de rebeli pentru a recupera piatra care i-ar permite sa-si scoata fiul din randurile soldatilor copii, condusi de rebeli si lui Archer sa plece pentru totdeauna din Africa. O intriga 100% marca Hollywood, in care regizorul Edward Zwick exploateaza inteligent un context politic si social cu implicatii dramatice pentru zeci, poate sute de mii de persoane.
Impasul vanzatorilor de diamante
Filmul a provocat, cum era de asteptat, dezbateri intregi pe marginea comertului cu “diamante de conflict” (“diamante insangerate”) si s-a bucurat de o publicitate gratuita neasteptata: De Beers, compania sud-africana care detine practic monopolul vanzarilor de diamante in intreaga lume, a incercat sa contracareze efectele produse de valurile emotionale starnite de film in randul posibililor cumparatori de pietre pretioase printr-o publicitate agresiva care a insumat peste 8 milioane de dolari.
Sustinere internationala: ONG-uri, vedete de la Hollywood si oficiali europeni
“Diamantul sangeriu” a inceput deja sa produca efecte: majoritatea starurilor hollywood-iene, dar si europene “abonate” ale magazinelor care vand diamante scumpe incep sa puna intrebari despre originea pietrelor pretioase folosite la realizarea bijuteriilor. Cateva ziare europene si-au postat pe pagina de deschidere a site-ului trailer-ul filmului.
Lansarea de la Bruxelles a filmului a fost insotita de interventia comisarului european pentru relatii externe si politici europene de vecinatate, Benita Ferrero-Waldner, care declara: “Nimeni nu isi doreste sa aiba pe deget un inel care a fost folosit ca rasplata pentru varsarea de sange si pentru a produce suferinta. Dar extrem de pretuite la purtare, deosebit de valoroase si usor de facut contrabanda cu ele, diamantele nu sunt numai «cel mai bun prieten al fetelor», asa cum spunea Marilyn Monroe, ci pot fi si un bun prieten al celor care provoaca conflicte violente in Africa”. In aceeasi interventie Benita Ferrero-Waldner face referire si la Procesul Kimberley, declansat in anul 2000, care „functioneaza pentru a preveni patrunderea diamantelor comercializate ilegal pe piata internationala legala. Cele 71 de state membre se angajeaza sa isi exercite controlul asupra productiei si comertului lor cu diamante. Toate transporturile internationale de diamante brute trebuie sa se efectueze in containere nesigilabile si sa fie insotite de un certificat emis de guvern, care sa garanteze originea licita a acestora”.
In ciuda raportului dat publicitatii in octombrie 2004 de catre Global Witness si Amnesty International, in care se arata ca mai putin de 25% din firmele care comercializeaza bijuterii aplica o politica „clara” legata de „diamantele de conflict”, comisarul european Benita Ferrero-Waldner exprima un optimism moderat: „Dupa cum constata filmul, astazi este pace in Sierra Leone, ca si in majoritatea celorlalte tari care au suferit de pe urma conflictelor finantate partial prin diamante: Angola, Liberia si Republica Democrata Congo (RDC). Desigur, predomina inca situatii fragile si nimeni nu ar trebui sa faca greseala de a-si slabi atentia fata de ele doar pentru ca au amutit focurile de arme. (…) Astazi consumatorii pot si trebuie sa puna intrebari inainte de a cumpara diamante, cerand detalii legate de lantul de furnizare si dovada originii lor licite. Presiunea lor poate face diferenta si poate aduce o schimbare in acest domeniu”. Optimismul comisarului european si al celor care sustin certifi carea diamantelor „curate” este legat de succesul unei initiative similare Procesului Kimberley, care a obligat institutiile bancare din UE sa le furnizeze clientilor informatii despre posibilele credite acordate firmelor care produc mine antipersonal.
Procesul Kimberley vs diamantele insangerate
Procesul Kimberley, al carui nume este legat de cea mai mare mina de diamante din lume, a fost elaborat in 2000 de catre tarile din Africa Meridionala si avea ca obiectiv principal stoparea comertului ilicit cu diamante gestionat de fortele rebele si utilizat pentru sustinerea financiara a actiunilor militare indreptate impotriva guvernelor legitime.
Pe 5 noiembrie 2002 a fost adoptat la Interlaken, in Elvetia, Kimberley Process Certification Scheme, un program de certificare internationala pentru diamante.
Adunarea generala a Natiunilor Unite si-a manifestat prin rezolutia 56/263 sustinerea totala a Procesului Kimberley, cerand atat tarilor aderente, cat si comunitatii internationale garantii legate de aplicarea normelor de monitorizare si inspectie si punerea bazelor legale care sa permita aplicarea prevederilor Procesului Kimberley. In 2003 Senatul SUA a adoptat Clean Diamond Act, prin care fixa obligatia informarii Congresului, in fiecare an, in legatura cu initiativele intreprinse de tarile aderente pentru a combate traficul ilegal cu diamante „insangerate”.
