Dezvoltarea capitalismului in blocurile comunismului

Orasele Romaniei au sapata adanc in existenta lor pecetea pusa de jumatatea de secol socialist facuta de comunisti. Croiala sistematizatoare si liniile arhitectonice impuse centrelor civice, cu linii aerisite si moderne pentru vremurile acelea, sunt depasite, fara a putea fi inlocuite insa cu ceva pe masura momentului. Mai mult, doua domenii par ca ne vor marca profund negativ si multa vreme dupa ce a fost proclamata victoria capitalismului: strazile si blocurile de locuinte. Proiectate pentru un trafic rutier modest, strazile oraselor sunt sufocate acum de autoturisme, al caror numar creste vertiginos, cu sau fara taxa de prima inmatriculare. In imposibilitatea de a se lati din cauza prezentei cladirilor, strazile trebuie sa cedeze cate cel putin un sens de circulatie parcarilor, care nu mai incap intre blocuri. Fara sa invatam din necazurile poluarii din marile orase industriale ale Europei si fara sa ne uitam la orasele-parcuri din Noua Lume, suntem constransi sa tratam cu usurinta dilema spatiu verde, perdele vegetale, spatii de adevarata recreere, pe de o parte, si betoane, asfalt, aglomeratie, pe de alta parte. Locul cu cel mai mare succes de public pentru iesirea in natura din Piatra Neamt, amenajat cu investitii de multe milioane de euro din finantari europene, este betonat sistematic in aceasta primavara, pentru a fi construite tot felul de cladiri mai mari sau mai mici. Acolo unde mai ramasesera suprafete cu iarba isi face aparitia nisipul, ca un preludiu al desertificarii din cauza incalzirii globale. Astfel, cu parcarea sub fereastra dormitorului, cetateanul mediu nu va pierde fermitatea betonului de sub picioare nici la iarba verde. In acelasi timp, locuim in blocuri cu apartamente lipsite de confort din cauza suprafetelor sufocante sau a materialelor de constructie fara proprietati izolatoare din punct de vedere al temperaturii sau al umiditatii. Ideea ca aceste blocuri pot fi reabilitate, prin anvelopare termica, mansardare si revopsire mi se pare perfect potrivita cu un carpaci sarac. Meschinaria vremurilor pe care le traim ne face sa credem ca nu exista nici o cale de a modifica radical conceptul de oras construit de comunisti. Inarmati cu aceasta credinta, in loc sa fi demolat, de exemplu, blocul cu bulina rosie din Roman, il vom consolida, desi costurile sunt mai mari decat daca s-ar fi construit un bloc nou, capitalist. Daca pentru acest bloc, aflat in mare pericol de a se darama, a fost nevoie de o adevarata batalie pentru a se obtine acordul proprietarilor si mutarea lor vremelnica in alta parte, pentru blocurile care par solide va fi imposibil ca cineva sa ofere solutii de urbanism sanatos. Pana nu vom descoperi demolarea prin explozii controlate, vom avea comunismul acasa la noi.