Articolul 31 din noua Lege a cultelor prevede, in forma adoptata de deputati, ca “bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel Ð contributii, donatii, succesiuni Ð, precum si orice alte bunuri intrate in mod legal in patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicarii lor ulterioare”. Aceasta precizare este cu totul lipsita de sens, pentru ca nici o lege din lume nu poate impiedica pe cineva sa pretinda ca are in continuare calitatea de proprietar al unui bun anume. Revendicarea tocmai aceasta este, adica actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar. Fie bunurile donate de cineva au intrat in patrimoniul unui cult, si atunci cererea de revendicare va fi respinsa ca nefondata (venita fiind din partea unui neproprietar), fie bunurile n-au intrat in patrimoniul cultului, si atunci proprietarul poate sa le ceara nestingherit inapoi. Legea cultelor nu-i poate ingradi proprietarului dreptul sa revendice ceea ce ii apartine si sa ceara bunul sau din mana detinatorului pe nedrept, numit in limbaj juridic detentor precar.
In spatele prevederii sta, fara indoiala, lacomia caracteristica tagmei preotesti, dublata de slabe cunostinte juridice si de naivitatea ca o astfel de prevedere schioapa ii poate scuti de confruntarea cu eventualii reclamanti. Judecatorii vor fi chemati in continuare sa constate tocmai ca bunul reclamat nu este al celui care il detine, al detentorului, fie el si cult religios, ci al proprietarului.
Alineatul 2 al aceluiasi articol 31 contine, de asemenea, prevederea de prisos conform careia “Persoanele care parasesc un cult recunoscut nu pot emite pretentii asupra patrimoniului cultului respectiv.” Lucrurile stau tocmai astfel nu de ieri, de alaltaieri, ci de la adoptarea Codului Civil Roman, in vremea lui Cuza, iar in Transilvania si Bucovina, de la adoptarea Codului Civil Austriac. Dar deputatii se simt datori sa toarne apa in fantana pe banii nostri.
Confuzia intre personalitatea juridica si persoana fizica
Doar citind alineatul 3 al articolului 31 ni se deschide marea perspectiva a primitivismului parlamentarilor nostri. Deputatii se pare ca nu cunosc institutia moderna a personalitatii juridice, separata de cea a persoanelor fizice care o alcatuiesc, si vor cu orice pret sa ne arunce intr-o devalmasie preistorica, in care patrimoniile persoanelor juridice si cele ale persoanelor fizice se confunda. Ei bine, acolo, in articolul 31 alin. 3, deputatii au scris negru pe alb ca “Prin derogare de la prevederile alin. 2, daca numarul credinciosilor care trec la un alt cult religios este mai mare de jumatate, credinciosii care au parasit cultul sunt despagubiti in cota-parte proportional”. Ca sa fii despagubit, trebuie sa fi suportat o paguba. Prima intrebare care imi vine in minte este : ce paguba anume vor fi suportat credinciosii care trec de la un cult la altul? Raspunsul firesc este: nici una! Ramane o enigma totala motivul pentru care credinciosii sa fie despagubiti daca unii dintre ei trec de la un cult la altul. Cine suporta o paguba este, fara discutie, cultul abandonat de credinciosi, insa nu credinciosii. Fara indoiala, este nevoie de un dram de gandire abstracta pentru a intelege acest lucru. Mintea alesilor nu va fi fiind intotdeauna cea mai stralucita, insa doamnele si domnii deputati au la dispozitie o armata de consilieri de tot felul, platiti tocmai pentru a risipi nebuloasele din capetele parlamentare. Aceasta prevedere, care amesteca personalitatea juridica a parohiilor cu personalitatea personalelor fizice, arunca Romania – prin primitivismul ei – in randul statelor premoderne, care inca nu au descoperit separarea de patrimonii intre persoanele fizice si cele juridice, ceea ce este scandalos. Probabil ca alesilor nu le pasa prea mult de acest lucru. Caraghiosul situatiei este dat de faptul ca deasupra proiectului de Lege a cultelor stau cuvintele mari si late “Prioritate UE”. Sa te prapadesti de ras…
