Faptul că unui cetățean turc i s-a refuzat intrarea în România, după ce acesta trecuse fără probleme prin mai multe țări ale lumii, este o știre care nu va interesa, la prima vedere, prea mulți români. De ce ne-ar preocupa pe noi faptul că un sportiv turc a primit interdicție pe Aeroportul Otopeni, deoarece regimul dictatorial al lui Erdogan i-a anulat pașaportul pentru imaginara acuzație că e simpatizant al clericului Gülen?, vor întreba unii cititori. La urma urmei, e răfuiala lor, acolo, în Turcia.
Atât doar că, în urmă cu o lună, un incident similar a avut loc tot în România. Atunci, aceeași poliție de frontieră de la Aeroportul Otopeni nu l-a lăsat pe un om de afaceri turc să iasă din țară pe motiv că regimul autocrat de la Ankara i-a anulat, de asemenea, pașaportul. Acuzația: e simpatizant al lui Gülen. Dacă sportivul turc a fost alungat, acesta întorcându-se în SUA, unde joacă baschet în NBA și are drept de ședere, omului de afaceri i-a fost reținut abuziv pașaportul. Documentul i-a fost eliberat de către Ministerul de Externe abia după ce cazul său a apărut în „România liberă“.
Marea problemă cu cele două situații vine din faptul că Poliția de Frontieră de la București a acționat, practic, la comanda unui dictator care a arestat în ultimul an zeci de mii de oameni pentru niște vini imaginare. Mai mult, agenții români nici nu au respectat legislația care prevede că un document nu poate fi anulat doar printr-o banală cerere a unui stat străin, ci în urma unei sentințe judecătorești. Și doar pentru fapte penale, nicidecum pentru simpatia față de un cleric musulman. De altfel, faptul că Ministerul român de Externe i-a înapoiat pașaportul omului de afaceri turc după o săptămână arată că, într-un târziu, și autoritățile noastre au înțeles că au greșit.
Din păcate însă, nu au învățat nimic din greșeală, din moment ce tocmai România a refuzat, la comanda aceluiași Erdogan, un sportiv care venea dintr-un turneu prin opt țări în care oamenii legii au ignorat solicitarea unui regim abuziv.
Iar de aici ajungem la motivul pentru care cele două știri ar trebui să ne îngrijoreze pe toți. Imaginați-vă astfel cum gândesc cei care ne conduc în prezent, gândiți-vă că aceștia acționează, încă, într-o mentalitate de tip autoritar-comunistă. Ce s-ar fi întâmplat dacă un stat occidental ar fi acționat la solicitările lui Nicolae Ceaușescu și ar fi refuzat un român care fugea de dictatura de la București? Omul de afaceri turc s-a refugiat în România de teama represaliilor lui Erdogan. Problemele lui au început în mai 2015, când – în timp ce se afla în Elveția – poliția turcă i-a percheziționat casa din regiunea Konya. De teamă că ar putea fi arestat, Cesur Soner nu s-a mai întors acasă și a ales să se stabilească la București, alături de soție și cei patru copii.
Cele două cazuri arată, încă o dată, cât de ușor devin abuzive instituțiile statului român. E suficientă solicitarea unui puternic al zilei. Guvernarea actuală nu are nicio reținere în a sluji interesele unui dictator. De altfel, fostul premier Victor Ponta, membru al aceluiași partid care ne ține în corzi de cinci luni, se laudă deschis cu prietenia sa cu Erdogan. Iar Ministerul român de Externe se comportă ca un simplu intermediar între derapajele de la Ankara și Poliția de Frontieră. Oamenii aceștia nu și-au pus nicio secundă problema că cetățenii unui stat anarhic trebuie ajutaţi, ba chiar protejați.
Și nici nu aveau cum să o facă, din moment ce actuala putere de la București nu își respectă nici măcar propriii cetățeni.
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale
