» Saptamana aceasta, Damien Hirst va deveni primul artist care a vandut opere de arta nou-noute direct la licitatie, ocolindu-i pe galeristi.
» Artistul va scoate la vanzare la casa de licitatie Sotheby’s 233 de lucrari, cel mai mare numar de opere dintr-o licitatie Sotheby’s si cea mai mare expozitie proprie.
» Hirst, al carui "Vitel de aur" este estimat la 8-12 milioane de lire, este de parere ca lacomia e buna pentru artisti.
"Exista o gramada de bani in arta, dar nu ajung la artisti", ii mormaie Damien Hirst reporterului de la The Times, scarpinandu-se prin tricoul maro decolorat pe care il poarta la expozitia "Beautiful Inside My Head Forever" ("Frumos inauntrul capului meu pentru totdeauna"), organizata de Sotheby’s cu ocazia licitatiei ce va avea loc saptamana viitoare: "Ce mi se pare mie nedrept este situatia Van Gogh. Artistul nu face nici un ban, dar toti ceilalti fac". Acesta era uneori cazul inainte ca Hirst sa se amestece in felul in care functioneaza piata de arta in mod traditional. Daca totul va merge conform planului si cascadoria incredibila a lui Hirst va reusi, atunci, in doar cateva zile, vechiul fel de a face avere din arta va fi la fel de demodat ca ultimul castigator al Premiului Turner.
Cele 223 de lucrari sunt expuse la sediul Sotheby’s din Londra in fiecare zi pana astazi, cand are loc licitatia.
Pana acum, lumea artei functiona altfel. Lucrarile noi de arta, care erau vandute pentru prima oara, erau expuse in galerii si vandute de catre dealeri pentru profit. Asa au stat lucrurile dintotdeauna. Casa Sotheby’s a fost infiintata in 1744, cand un anume Samuel Baker a vandut mai multe carti rare in cadrul unei licitatii organizate la biroul sau din Londra, iar de atunci casa nu a vandut nici macar o data opere noi, ale unui artist in viata, direct catre public.
Un "aranjament neoficial" de a vinde operele mai vechi de doi ani
"Da, dar daca nu-ti plac regulile, atunci le schimbi. si eu am fost indoctrinat de sistemul de galerii ca nu trebuie sa scoti operele direct la licitatie. Dar cine spune ca lucrurile trebuie facute asa si nu altfel?", spune Hirst, stand in dreptul unui unicorn destul de veridic, facut dintr-un ponei alb cu un corn de narwhal, suspendat in formaldehida. Nu exista nici o regula scrisa conform careia casele de licitatii nu pot vinde lucrari noi. Ca multe alte caracteristici ale pietei de arta, impartirea traditionala a profitului intre galerii si case de licitatie este rezultatul unei conventii tacite, guvernate de semne discrete, strangeri de maini si schimburi misterioase de priviri. Pana acum – da lucrurile in vileag Hirst cu o bucurie strengareasca – exista un "aranjament neoficial" potrivit caruia casele de licitatie nu vindeau decat opere de arta vechi de cel putin cinci ani.
De curand insa, cum pe masura ce un procent din ce in ce mai mare din profitul caselor de licitatie a fost realizat din vanarea operelor de arta contemporane, aceasta perioada a fost scurtata de la cinci la doi ani. Acum, aceasta perioada va disparea cu desavarsire, fiind posibil ca dealerii, care opreau un comision de 50% la prima vanzare a operei unui artist, sa fie complet ocoliti.
Baile sultanului din Brunei, cea mai importanta influenta asupra lui Hirst
Cu toate acestea, nu Hirst a contactat casa Sotheby’s pentru aceasta licitatie, ci invers. Sotheby’s i-a telefonat constant pentru a-i cere lucrari nevandute, iar raspunsul lui Hirst a fost mereu pozitiv, cu conditia ca ei sa accepte lucrari noi. Pana acum, datorita aranjamentului nescris cu galeristii, Sotheby’s a refuzat oferta.
Toate lucrarile oferite la vanzare au fost realizate in ultimii doi ani. Acest lucru reprezinta el insusi o realizare deosebita. In prezent, Hirst conduce sase ateliere, impartindu-si timpul intre Londra, Devon si Gloucestershire. Fiecare atelier a muncit fara intrerupere pentru a produce opere de aceste dimensiuni intr-o perioada atat de scurta. Aceasta este nu numai cea mai mare selectie de lucrari reunite intr-o expozitie de Sotheby’s, dar este si cea mai mare colectie de lucrari semnate de Hirst. Desi toate sunt noi, se regasesc temele favorite ale lui Hirst: picturi cu buline, animale in acvarii uriase de sticla, picturi cu fluturi, dulapuri cu medicamente, picturi din muste moarte.
Cea mai mare si cea mai scumpa piesa este un taur real, suspendat in formaldehida, caruia i-au fost montate copite si coarne din aur solid. Rama placata cu aur a acvariului este, se pare, cea mai mare vitrina placata cu aur. Preferinta lui Hirst pentru metale si pietre pretioase este o trasatura distinctiva a expozitiei. Pana acum, se pare ca cea mai importanta influenta asupra artei lui Hirst erau expozitiile de istorie naturala pe care le-a vizitat in copilarie. Acum, acest loc este ocupat de Baile sultanului din Brunei. Valoarea "Vitelului de aur" este estimata la 8-12 milioane de lire.
Animalele din expozitiile lui Hirst provin din gradini zoologice, care il contacteaza pe artist pentru a i le oferi. In acest fel a obtinut zebra din expozitie. Cu cateva zile in urma artistul a achizitionat un rinocer, pe care l-a returnat insa, deoarece a ajuns la el fara coarne. Hirst este, se pare, si cel mai mare importator de fluturi din Marea Britanie. Picturile lui cu fluturi – s-a spus – seamana cu niste vitralii, asa ca acum Hirst a realizat doua lucrari de mari dimensiuni modelate dupa ferestrele catedralelor din Lincoln si Durham. Valoarea estimata a fiecareia este in jur de un milion de lire.
La fel ca o pereche de pantofi, un obiect de arta ar trebui sa coste mai mult cand e nou
"Un lucru ar trebui sa fie cel mai scump atunci cand il vinzi pentru prima oara. Cu siguranta mi-am propus sa fac piata primara de arta cea mai scumpa", spune Hirst, care compara un magazin Prada cu unul Oxfam. La fel ca o pereche de pantofi, un obiect de arta ar trebui sa coste mai mult cand este nou, considera Hirst.
Colectia de obiecte de la Sotheby’s a fost impartita in trei sectiuni separate, urmand ca prima sa fie scoasa la vanzare in seara zilei de 15 septembrie, iar urmatoarele in dimineata si dupa-amiaza zilei urmatoare. Ideea ii apartine managerului irlandez al lui Hirst, Frank Dunphy, un personaj la fel de original ca artistul. Acesta a fost angajat pe vremuri contabil al Clovnului Coco, iar apoi a fost reprezentant al Organizatei mondiale a jongleurilor. Cei doi s-au intalnit la un joc de biliard atunci cand Hirst avea nevoie de cineva care sa-l ajute sa-si calculeze taxele.
Relatia dintre ei a decurs neasteptat de bine, iar acum Hirst este cel mai bogat artist al tuturor timpurilor, valorand, dupa Dunphy, in jur de un miliard de dolari. Hirst detine in jur de 30-40 de proprietati (cei doi nu-si amintesc exact) in toata lumea. El este noul proprietar al portretului de Francis Bacon scos de curand la licitatie si adjudecat pentru 33 milioane de dolari si cumparat prin intermediul lui Dunphy. Tot Dunphy a venit cu ideea de a scoate la licitatie continutul restaurantului detinut si decorat de Hirst. Daca starurile de film sau din muzica nu mai sunt de mult apostrofate din cauza castigurilor fabuloase, asa cum a facut Harold Wilson cu The Beatles, atunci cand un artist se imbogateste este inca privit adesea cu suspiciune. Asumptia potrivit careia artistii saraci sunt mai valorosi pare sa fie puternic inradacinata in cultura, conchide autorul articolului din The Times.
Hirst pare sa clatine inca o data aceasta conceptie. Craniul sau cu diamante, vandut pentru 50 milioane de lire, a fost achizitionat pe doua treimi chiar de artist, in timp ce o treime apartine unui grup de investitii. Valoarea estimata a acestuia este acum in jur de 150 milioane de lire.
