Georges Clemenceau, care, ca prim-ministru al Franţei, şi-a condus ţara către victorie în primul război mondial, a lăsat și faimoasa vorbă “războiul este prea important pentru a fi în mâna generalilor”. Acum Japonia descoperă că istoria este prea importantă ca să fie lăsată pe seama editorilor de ziar.
În 1990, cotidianul Asahi Shimbun a provocat o furtună atât în țară, cât şi în Coreea de Sud, prin publicarea unor serii de articole bazate pe mărturiile unui veteran japonez de război, Seiji Yoshida, despre “comfort women” – coreence forţate să ofere servicii sexuale soldaților din armata imperială japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial. Asahi a recunoscut că declaraţiile soldatului au fost nefondate şi a negat principalele dovezi care susțineau poveștile din articole.
Această retragere este o cauză de reținere – și vitriol diplomatic – în relațiile dintre Japonia şi Coreea de Sud, în egală măsură azi, ca și atunci când au apărut articolele inițiale. Dar, într-un moment în care ambele ţări nu îşi pot permite ca abuzuri partizane sau confuze ale istoriei să tulbure relaţiile lor bilaterale, munca neglijentă făcută de Asahi s-a dovedit a fi mai mult decât jurnalism abisal; a introdus un element periculos în diplomaţia regională.
Unii sunt de părere că Japonia şi Coreea de Sud ar trebuie să urmeze exemplul dat de Franţa şi Germania. Prin reconcilierea realizată încă din primele două decenii după ocuparea nazistă a Franţei, conducătorii acestor ţări au înţeles că securitatea şi legăturile economice erau mult prea importante pentru bunăstarea cetăţenilor lor pentru a permite ca vechile duşmănii să se agraveze. Ştiau că violenţa inimaginabilă a celui de-al doilea război mondial a fost rezultatul direct al conflictelor care s-au perpetuat încă de la războaiele napoleonice şi care au fost lăsate să continue și după 1918.
Franţa şi Germania au avut în Charles de Gaulle şi Konrad Adena-uer doi dintre cei mai mari oameni de stat ai secolul al XX-lea, lideri care au fost capabili să distingă vasta amprentă a istoriei prin ceaţa politicii cotidiene. Loialitatea lor nu a fost doar faţă de cetăţenii care i-au ales, ci şi faţă de generaţiile din trecut care au îndurat consecinţele ostilităţii franco-germane şi faţă de generaţiile ce urmau să vină, care puteau beneficia în urma reconcilierii.
Desigur, dat fiind faptul că Japonia şi Coreea nu au purtat războaie una împotriva celeilalte, relaţia dintre cele două nu este aceeaşi ca cea dintre Germania şi Franţa. Dar este clar că nimeni nu va beneficia de pe urma unei runde noi de dezbateri istorice aprinse. Pentru a le evita, este nevoie de lideri politici precum Gaulle şi Adenauer. Numai atunci când vom putea vorbi despre trecut fără să punem în pericol viitorul ţările din nord-estul Asiei vor fi în măsură să stabilească o reală structură durabilă a păcii.
După cum a afirmat recent, într-o conferință, amiralul Dennis C. Blair, fostul căpitan al Flotei Statelor Unite din Pacific, “istoria Asiei, începând cu 1930 până în 1955 aproximativ, nu a fost frumoasă în niciun fel. Nu cred că doar o ţară poate deţine un monopol total asupra justiţiei sau asupra vinovăţiei şi a ruşinii”. Blair a adăugat că “încercarea de a susţine «noi am avut dreptate» şi «tu ai greşit» ca lozinci nu îi va ajuta pe copiii noştri şi pe strănepoţi să înţeleagă ce s-a întâmplat aici”.
Japonia şi Coreea de Sud trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru viitor, și nu să fie obsedate de trecut. Un document recent al guvernului japonez a denumit Coreea de Sud ca fiind țara care “împarte cea mai apropiată relaţie cu Japonia din punct de vedere istoric şi în domenii cum ar fi economia şi cultura”. Fără îndoială, mulţi, dacă nu majoritatea experților în politica externă și strategi sud-coreeni împărtășesc același sentiment. Dar va fi nevoie de o conducere responsabilă pentru a depăşi războaiele istoriei şi a atinge întreg potenţialul cooperării dintre Japonia şi Coreea, ceva ce aliatul-cheie al ambelor țări, SUA, doreşte cu ardoare, deoarece e o cale de atrage China către o ordine asiatică de durată a păcii.
De prea mult timp dezbaterile istorice excesive – adesea declanșate de articole părtinitoare din ziare – au otrăvit relaţiile bilaterale. Acum, că un alt război al cuvintelor se încinge, liderii japonezi şi sud-coreeni au nevoie să facă un pas înapoi şi să identifice unde se află adevăratele interese ale popoarelor lor, atât în prezent, cât şi în viitor, şi să înceapă, cu calm, să ia măsurile necesare pentru a asigura reconcilierea de durată.
Yuriko Koike este fost consilier al ministrului apărării şi securităţii naţionale, a fost lidera Consiliului General al Partidului Democratic al Japoniei şi în prezent este membru al Dietei Naţionale.
Copyright: Project Syndicate, 2014. www.project-syndicate.org
