Îmbrăţişarea cauzei palestiniene a devenit un joc strategic pentru Turcia şi Iran, ambele state folosind tensiunile actuale, provocate de raidul israelian asupra flotilei umanitare în largul apelor Gazei, pentru a-şi atinge propriul scop: consolidarea poziţiei de putere regională.
Potrivit agenţiei americane Stratfor, criza generată de atacul israelian asupra convoiului umanitar ce intenţiona spargerea blocadei impuse de Israel Fâşiei Gaza a dus la recunoaşterea Turciei ca actor major în regiune, situaţia îngrijorând Iranul, care îşi vede ameninţată poziţia de principal susţinător al cauzei palestiniene. Îngrijorarea Teheranului este evidenţiată de decizia de a trimite în această săptămână nave iraniene în Mediterana, decizie fără precedent, având în vedere că pot fi contracarate uşor de forţele navale israeliene. Ankara a reacţionat deosebit de virulent după atac, în cursul căruia au fost ucişi patru cetăţeni turci, şi menţine presiunea asupra Israelului, cerându-i ridicarea blocadei impuse Gazei. Turcia a înţeles că problema palestiniană este cea mai bună poartă de intrare pentru a juca un rol important în lumea arabă, turcii prezentând arabilor varianta unui islam moderat, fără acte teroriste şi a unui model economic şi democratic. Iranul s-a folosit de sprijinul acordat grupărilor ce se opun Israelului, Hamas şi Hezbollah, ca modalitate de a-şi legitima ascensiunea ca putere şiită într-o regiune predominant sunnită. Analiştii arabi susţin însă că Turcia este „mai acceptată în regiune” decât Iranul, turcii fiind sunniţi şi neaflându-se în confruntare directă cu Occidentul, asemenea iranienilor.
Situaţia actuală este apreciată de Stratfor drept o competiţie între două puteri emergente. Turcia caută recunoaşterea ca putere regională dominantă în Orientul Mijlociu, iar afacerea flotilei pentru Gaza i-a servit foarte bine în acest scop. Membră a NATO şi candidat la intrarea în UE, Ankara se străduie să joace rolul de lider regional cu o politică „zero probleme” cu vecinii. Premierul Erdogan, în fruntea unui guvern islamist conservator, a repetat că Hamas nu este o organizaţie teroristă, ci „de rezistenţă”, şi a subliniat că „Gaza este pentru noi o cauză istorică”. Ankara s-a apropiat de Siria şi Iran, la Istanbul având loc în aceste zile un summit privind securitatea în Asia, unde vor fi prezenţi, printre alţii, şi preşedinţii iranian, sirian şi palestinian. Iranul ştie că Turcia are mai multe resurse şi avantaje geopolitice pentru a fi un adevărat lider regional, dar ar putea opta să îşi exercite puterea prin Hamas şi Hezbollah, pentru a exacerba criza în propriul interes. Ca o provocare faţă de Israel, pe care Iranul nu îl recunoaşte ca stat, Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a regimului de la Teheran, au precizat că sunt gata să escorteze flotile de ajutor destinate Gazei. Între timp, au loc acţiuni care silesc statul evreu să reacţioneze. Ieri, patru membri ai unui grup armat palestinian au fost ucişi în apele Gazei de armata israeliană, care a afirmat că a dejucat un atac terorist. Un şef al Brigăzilor Martirilor Al-Aqsa, grup armat legat de Fatah, a confirmat pentru AFP că cei patru erau activiştii lor, dar nu a vorbit de „o operaţiune”, ci de „un antrenament”, deşi erau îmbrăcaţi în costume de scafandru.
Turcia continuă să profite de imensa popularitate câştigată în lumea arabă după criticile aduse Israelului, până acum un aliat strategic, iar Steven Cook de la Council on Foreign Relations recunoaşte că „turcii au devenit concurenţii Washingtonului în Orientul Mijlociu”. El evidenţiază dezacordurile latente dintre Turcia şi SUA legate în special de Siria, actor-cheie în procesul de pace israelo-palestinian, dar şi un aliat apropiat al Teheranului.
