Vizitatorii Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj vor putea admira, până în luna decembrie, o colecție impresionantă de obiecte de cositor, lucrate cu mare migală de artizanii ardeleni.
Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei deschide joi o expoziţie care prezintă unele dintre cele mai valoroase piese aflate în colecțiile sale. Expoziția este intitulată „Arta cositorului transilvănean (secolele XVI-XIX). Funcţie şi iconografie“. Multe dintre aceste obiecte sunt expuse acum pentru prima dată.
„Expoziţia îşi propune o primă prezentare a celor mai reprezentative piese ale colecţiei de obiecte de artă din cositor a Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei, de la piese de cult la obiecte decorative sau de uz casnic, confecţionate în secolele XVI-XIX în marile ateliere din Transilvania, completate şi cu câteva piese provenite din cele mai renumite centre urbane ale epocii din arealul Europei Centrale. Printre cele mai semnificative piese ale expoziţiei se numără o cană cu capac decorată cu motive în formă de solzi de peşte, realizată la Cluj în prima jumătate a secolului al XVI-lea, una dintre cele mai timpurii creaţii transilvănene de gen, şi farfuriile-platou cu însemnele breslelor din Transilvania sau cele confecţionate cu ocazia unor sărbători, precum celebrarea Anului Nou sau cununiile breslaşilor, obiecte decorate cu motive specifice acestor momente festive, precum perechea căsătorită îmbrăcată în costume săseşti specifice perioadei, încadrată de motive vegetale şi zoomorfe“, spun reprezentanții muzeului clujean. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 23 octombrie–14 decembrie 2014, la sediul muzeului.
O tradiție milenară
În Transilvania cositorul era cunoscut încă din perioada preistorică. În majoritatea cazurilor era folosit în aliaj cu arama, pentru turnarea bronzului. Staniul, ca element utilizat în aliaj cu cositorul, apare în perioada romană în compoziţia unor vase de bronz depuse în morminte, pentru că metalurgia romană avea o calitate superioară, iar în perioada medievală devine cel mai uzual material în confecţionarea diferitelor tipuri de obiecte liturgice de dimensiuni reduse, precum medalii, potire sau cruci.
“Începând cu secolul al XVI-lea cositorul capătă o importanţă sporită în confecţionarea vaselor destinate uzului casnic, laic sau liturgic, fiind în acelaşi timp şi primele piese de cositor decorate specific şi recunoscute ca atare aparţinând acestui gen. În perioada Renaşterii timpurii, în cursul secolului al XVI-lea, apar principalele tipuri de vase de uz casnic, dintre care cele mai timpurii sunt cănile cu capac. Meşteşugul cositoriei ajunge la apogeu în secolul al XVII-lea şi în primele decenii ale secolului al XVIII-lea,
fiind caracterizat prin abundenţa pieselor de uz casnic, precum căni cu capac, flacoane, farfurii, platouri, măsuri volumetrice sau pahare. În paralel cu piesele de uz casnic s-au răspândit şi vasele reprezentative ale breslelor sau ale bisericilor, precum şi platourile decorative oferite cu ocazia unor sărbători. Decoraţia acestor piese era una variată, care cuprindea o gamă largă de motive, atât geometrice, vegetale, cât şi zoomorfe şi antropomorfe, reprezentând scene religioase, alegorice, de vânătoare, portrete, embleme, sau compoziţii mai complexe, referitoare la specificul breslelor sau prezentând evenimente majore ale vieţii, completate cu inscripţii referitoare la circumstanţele confecţionării piesei“, spun reprezentanții muzeului clujean.
Inventarele vremii atestă măsura răspândirii vaselor de uz casnic în gospodăriile princiare, nobiliare sau orăşeneşti. În cazul unei familii nobiliare din Transilvania au fost menţionate, de exemplu, nu mai puţin de 72 platouri mari, 71 platouri medii, 76 platouri mici, 80 platouri pentru fructe şi 142 farfurii. Faţă de această bogăţie atestată documentar, exemplarele păstrate până
astăzi sunt relativ puţine. Numărul redus al pieselor păstrate este cauzat în mare parte de returnările masive din secolul al XVIII-lea, din cauza rezistenţei slabe a materialului.
Tendință. De ce a dispărut moda cositorului
“Începând cu jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea poate fi observată o decădere în prelucrarea cositorului, cauzată de răspândirea porţelanului, a faianţei şi a sticlăriei manufacturiere locale sau de import. În pofida decăderii acestui meşteşug, au apărut şi câteva tipuri noi de piese specifice culturii materiale şi mentalităţii perioadei: supierele, recipientele pentru oţet sau ulei, cănile pentru ceai şi pentru cafea sau zaharniţele“, spun organizatorii expoziției.
