Nu echipa de fotbal de la Cluj, desigur, ea ne face cinste, ci Caile Ferate Romane. Zilele trecute, un secretar de stat de la Ministerul Transporturilor ne sfatuia sa ne comportam ecologic, sa ne gandim la viitorul mediului patriei atunci cand avem de ales intre a calatori cu masina sau cu trenul – preferand, bineinteles, calea ferata celei asfaltate sau aeriene, mai poluante.
Avem de-a face cu inca un caz de deturnare a mesajului, iar "teroristul" care ne-a luat ostatic bunul-simt aduce mai mult cu cersetorul care ne cere bani exhiband o diformitate – Curtea Miracolelor fiind, insa, tarcul in care a fost inghesuit sistemul nostru feroviar. Sigur ca mediul are mai putin de suferit de pe urma transportului feroviar. Nimeni nu contesta faptul ca locomotivele electrice nu polueaza decat, eventual, imprejurimile centralei electrice. Dar sloganurile eco-patriotice nu tin loc nici de confort fizic, nici de confort financiar.
Cine a preferat, in anii din urma, sa se deplaseze intre localitatile Romaniei cu trenul – pentru ca era mai ieftin sau pentru ca a ramas cu nostalgia acestui mod de locomotie atat de valorificat de romancieri si cineasti, dar si atat de propice socializarii – s-a vazut nevoit sa apeleze la alternativele existente: chiar daca autostrazile noastre mai mult lipsesc la apel, iar soselele arata, majoritatea, ca dupa un bombardament (dusmanul fiind tot noi, fireste), autobuzul sau microbuzul tot te duce la destinatie mai repede, mai ieftin si mai aproape de reperul orar dorit. Cat despre transportul aerian, un bilet de avion pe o ruta interna te costa aproape cat un loc la vagonul de dormit clasa intai, dar nu pierzi o noapte intreaga in arsita (sau in ger, dupa caz), ci doar vreo trei ore, din care mai putin de o ora in aer. Mai mult, companiile aeriene low-cost vand si bilete mult mai ieftine decat CFR-ul, un experiment recent pe ruta Bucuresti-Cluj nefiind, de buna seama, decat vestitorul unui viitor pe cale de materializare.
In vestul continentului nostru, reteaua feroviara, si acolo multa vreme o "Cenusareasa" a transporturilor, ca urmare a proliferarii autostrazilor, a fost reabilitata, inclusiv din considerente ecologiste. Trenul francez de mare viteza, practic o buna alternativa la avion pe distante medii, face pui in majoritatea tarilor europene. Acolo, cetateanul-calator are la dispozitie servicii feroviare perfect decente sau chiar de lux, la preturi care nu dor. La noi, doar un premier in campanie electorala nemarturisita poate sustine cu mana pe inima ca a avut o calatorie relaxanta cu trenul.
Atunci de ce nu ne intalnim mereu cu ministrii si parlamentarii nostri atunci cand, din varii motive, ne decidem, totusi, sa ne deplasam cu ajutorul CFR-ului? Poate si pentru ca numarul vagoanelor-clasa moderne care circula pe caile noastre ferate este din ce in ce mai mic (cel putin, asa pare – dar pe unde circula, atunci, vagoanele de Intercity din care erau formate atatea trenuri de rangul mentionat, dar care au fost scoase din Mersul Trenurilor?). Or fi fost lasate sa imbatraneasca prin depouri, de unde sa fie scoase direct in pensie/casare?
In general, bineinteles ca nu "era mai bine pe vremea lui Ceausescu (Dej)" – dar trenurile se deplasau cu viteze mai mari si erau mai curate, cel putin pana pe la mijlocul anilor ’70. Dupa 1989, guvern dupa guvern au lasat infrastructura feroviara sa se deterioreze pana la limita suportabilitatii, a sigurantei (inclusiv a celei personale) si a decentei. Cu mizeria, duhoarea, insolenta si indolenta care au napadit Caile Ferate Romane isi imagineaza guvernantii ca il vor convinge pe cetatean sa salveze de la faliment o intreprindere de interes, totusi, national, invocand – ridicol, daca nu ar fi si cinic — constiinta civica a clientului pierdut?
