Astazi vom asista probabil la doua premiere in politica romaneasca: suspendarea unui presedinte in functie urmata de demisia acestuia. Partidele din coalitia antiprezidentiala sunt atat de hotarate incat nu exista aproape nici un fel de suspans in privinta deznodamantului. Scamatoria de ieri a lui Geoana, care a scos din palarie – oare a cui? – un biletel care nu dovedeste nimic, dar arunca o umbra de indoiala suficienta pentru 24 de ore asupra verdictului Curtii Constitutionale, face lucrurile sa fie cat se poate de certe. Basescu va fi suspendat si va demisiona.
Va urma o perioada "linistita" pentru politicienii nostri, in care interimatul va fi asigurat de nimeni altul decat de Nicolae Vacaroiu. V-as ruga sa apreciem impreuna ironia: Vacaroiu a fost prim-ministru in cea mai "linistita" perioada din Romania postdecembrista, singurul mandat, de altfel, in care nu a existat nici un conflict intre Victoria si Cotroceni. Atata doar ca a fost perioada Caritasului, a Bancii Dacia Felix, a Bancorexului, a embargoului asupra fostei Iugoslavii, pe scurt a celor mai mari tunuri mafiote care au lasat tara, in 1996, la limita falimentului.
Apoi, de voie, de nevoie, vor veni alegerile prezidentiale anticipate. Din decembrie ‘89 incoace, in afara de PSD, PRM si de PD, nici un partid din Romania nu a avut un candidat la presedintie care sa fi ajuns in turul al doilea de scrutin. Emil Constantinescu, desi asociat cu PNt-ul, venea, totusi, din randurile Aliantei Civice. Acum, liderul PRM si-a pierdut mult din atractia pe care o avea odinioara in fata asaltului unui alt populist, mult mai agresiv si mai plin de resurse, Gigi Becali. Acesta din urma este, ce-i drept, foarte popular, dar nu este chiar atat de evident ca popularitatea lui se va converti in voturi. PNL nu a avut niciodata un candidat la presedintie din propriile randuri, nu are nici experienta campaniilor prezidentiale si nici candidati credibili. Tariceanu, omul care si-a tradat partenerii de Alianta si convingerile ideologice asumate, de dragul functiei, e mana moarta. Daca, asa cum se aude, liberalii il vor arunca in lupta pe un Crin Antonescu sau Ludovic Orban, vom rade cu pofta in campanie si la alegerile legislative vom consemna decesul politic al PNL. seful PIN, Cozmin Gusa, care se pretinde omul politic de tip nou al Romaniei, este atat de nou ca a devenit straveziu. si prin el se zaresc niste structuri foarte vechi. Partidul Conservator? Care Partid Conservator?
Ramane, prin urmare, PSD, dar PSD se confrunta cu doua obstacole de netrecut. Pe de o parte, pe masura ce societatea se normalizeaza independent de viata politica, PSD devine irelevant. Dovada sta scaderea constanta in sondaje. Pe de alta, oricat de bine organizat, PSD nu a avut decat un singur presedinte, pe Ion Iliescu, si nu exista nimeni in partid care sa poata imbraca acum costumul lui Iliescu. Geoana? Ha!
In sfarsit, ar exista varianta unui candidat-surpriza sustinut atat de PSD, cat si de PNL si UDMR care sa ofere o imagine total diferita de a lui Basescu, dar pentru a contracara o asemenea strategie este suficient un singur cuvant repetat pana la saturatie: oligarhie.
Dupa cum arata acum catalogul prezidentiabililor, Basescu nu are adversar. Asta nu inseamna insa ca nu poate pierde. Electoratul, care i-a fost aproape pana acum, se poate satura de incontinenta cacofoniei politice. Pe de alta parte, asa cum au dovedit-o cazurile lui Emil Constantinescu si al lui Geoana, doi loseri de marca, lumea ii dispretuieste pe perdanti. Daca vrea sa castige alegerile – intr-o campanie care se anunta cea mai murdara dintre toate –, Basescu trebuie sa demonstreze dincolo de orice indoiala ca poate castiga batalia cu mijloace democratice. Daca va reusi, la revedere pana dupa alegeri. Daca nu, adio.
