De cateva saptamani bune, cineastul Sorin Iliesiu se zbate sa convinga lumea romaneasca de necesitatea unui proces al comunismului, fie si acum, in al cincisprezecelea an de la schimbarea de regim. Primul punct al „Apelului pentru Romania” pe care l-au semnat alaturi de el 22 de ONG-uri – sa fie o cifra simbolica? – solicita (folosesc termenul sau) „Declararea crimelor si abuzurilor regimului comunist – in baza dovezilor existente – ca fiind crime impotriva omenirii si, in consecinta, imprescriptibile juridic”. Cu „dovezile existente” e, insa, o problema. Depinde cui te adresezi. Daca pentru oamenii cu un cuget curat dovezile crimelor comuniste sunt convingatoare, pentru cei care au fost complici cat de mici, sau ar fi putut sa fie, nimic nu e o dovada impotriva propriei convingeri. Un exemplu am avut vineri, pe la ora 12, cand fostul presedinte al Uniunii Scriitorilor a reiterat teza nevinovatiei sale in fata unei sali amestecate care, in final, a aplaudat indelung. Sigur, doar vreo 50% din cei prezenti legitimau astfel ideea ca adresa pe care CNSAS-ul a trimis-o doamnei Doina Cornea, anuntand-o ca agentul Udrea care a turnat-o este Eugen Uricaru, e, asa, un zvon. Echivalarea a orice vine chiar din dosare, studiate de persoane care s-au specializat in acest domeniu, cu un zvon spus la vreun colt de carciuma e una dintre cele mai bune metode de a relativiza totul. Nu sustin ca fostul presedinte al Uniunii Scriitorilor a fost turnator, dar daca CNSAS-ul a stabilit asa, pana la proba contrarie, asa este. Iata de ce „dovezile existente” la care face referire apelul lui Sorin Iliesiu sunt cu adevarat existente doar pentru cei care nu se simt in nici un fel cu musca pe caciula. Musca asta nu e neaparat un angajament de turnator la Securitate, ea poate fi si o modesta turnatorie la cine stie ce activist de partid, impotriva unui om care-ti statea in cale, poate fi si ideea ca, o data, ai putea apela si tu la un asemenea procedeu. Exista o nemaipomenita solidaritate intre vinovati si virtualii vinovati de ceva, mai ales cand acest ceva se cheama turnatorie. De fapt, aceasta solidaritate a fost demult calificata altfel: complicitate. De aceea a fost atat de dificila, imposibila as putea sa spun, la noi declansarea unui veritabil proces al comunismului. In anii '90 s-au facut incercari disperate, a fost chiar un ministru liberal al Justitiei care a declarat ca va lansa domnia sa procesul respectiv. Cum ati asistat dvs. la acesta, asa a asistat si dl Quintus. Cu legea lustratiei si cu punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, lucrurile stau cam la fel. Prea multi sunt aceia care se tem ca si pe ei i-ar scoate de pe orbita adoptarea acestuia. Cand il auzi astazi pe Ion Iliescu indignat impotriva evidentei vinovatiei sale (doar a spus-o pe sleau: „Ati venit la chemarea noastra”), vituperand impotriva „loviturii de stat legionare” de la 13 iunie 1990, cand, de fapt, el si ai sai au lansat o provocare. Aceea da, provocare, dle Iliescu, iar nu, cum spuneti dvs., in limbaj de lemn comunist, ca acuzatia care vi se adreseaza e o provocare. In cazul acesta provocare la ce? La un proces just? Atunci, da, e o provocare. Dar la acel proces ar mai fi si altii care sa va stea alaturi, inclusiv analistii care urlau atunci de fericire sau presedintele TVR care inchidea emisiunea ca sa provoace crimele de a doua zi. Acestea sunt numai cateva fapte si situatii dintre cele multe care stau inca – si vor mai sta – in calea unui proces cinstit al comunismului, care trebuie sa fie insotit, neaparat, asa cum spuneti si dvs., dle Iliesiu, de cel al crimelor „revolutionare” si post-„revolutionare”, de pus cam in seama acelorasi oameni.
