Asaltul banditesc al Guvernului asupra Codului Penal, în beneficiul politicienilor corupți, minciunile și manipulările la adresa Justiției distribuite cu agresivitate de către televiziunile controlate de Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță și teama unor formatori de opinie că vor fi introduși abuziv în corul de susținători ai infractorilor face imposibilă, în acest moment, o discuție rațională și eficientă despre problemele care există cu adevărat în sistemul judiciar și la departamentul său vedetă, lupta anticorupție.
Oameni de bună-credință din societatea civilă și din presă recunosc, în particular, faptul că Direcția Națională Anticorupție a exagerat, de exemplu, cu cererile de arestare preventivă ori cu mult dezbătuta acuzație de abuz în serviciu, mai la îndemâna procurorilor decât o investigație complicată pe infracțiuni mai bine definite. Dar majoritatea se abțin să comenteze public astfel de lucruri deoarece se tem că opiniile lor vor fi folosite în avalanșa mizerabilă a celor care solicită stoparea tuturor acțiunilor anticorupție doar pentru că a fost condamnat Dan Voiculescu.
Decizia, deși de înțeles, este însă greșită. Ignorând slăbiciunile DNA, făcându-ne că nu vedem scandalurile în care sunt implicați unii procurori sau trecând repede peste legăturile penale ale unor șefi de servicii secrete implicate în lupta anticorupție nu facem decât să lăsăm monopolul asupra acestor subiecte unor personaje obscure și rău intenționate, care au tot interesul să arunce cu noroi asupra unei instituții ce trebuie să joace în continuare un rol important în România.
Iată cazul procurorului Mircea Negulescu de la DNA Ploiești, cel care a instrumentat dosare grele, precum cele ale lui Sebastian Ghiță, Vasile Blaga ori Victor Ponta. Acuzația că acesta ar fi fost înregistrat audio în timp ce discuta cu soţia unui afacerist arestat pentru corupţie, căreia i-ar fi dezvăluit date şi amănunte din dosare penale, inclusiv despre alte persoane implicate în caz, este cât se poate de gravă.
Dar mai grav este faptul că, potrivit reacțiilor publice, conducerea DNA a aflat de situație abia de la televiziunea fugarului Sebastian Ghiță. Cum e posibil ca un anchetat penal să dețină înregistrări compromițătoare cu procurorul care se ocupă de cazul său? Cum e posibil ca instituțiile din domeniu să nu fi știut de acțiunile respectivului anchetator, iar dacă au știut, de ce nu au făcut nimic până la apariția publică a înregistrărilor? Cât timp s-ar mai fi ocupat de dosare acest procuror potențial șantajabil, dacă înregistrările nu ar fi fost difuzate?
Lupta anticorupție trebuie să continue. Dar e obligatoriu să înceapă și o discuție reală, dincolo de atacurile politicienilor, dincolo de manipulările televiziunilor lui Voiculescu și Ghiță, cu privire la modul cum se va desfășura de-acum încolo această luptă. Justificarea „în orice război apar și victime colaterale“ trebuie depășită cât mai repede. Nu de alta, dar riscăm, prin atitudinea asta de „nu am văzut, nu am auzit“, să permitem compromiterea tocmai a ceea ce credem că susținem.
Urmărește-l pe jurnalistul Răzvan Chiruță și pe rețelele sociale
Oamenilor ăstora numai la bani le e gândul.
“Credeți că dacă procurorul general are salariul de 5 ori mai mare… https://t.co/xPtPrclDYU— Razvan Chiruta (@razvan_chiruta) February 13, 2017
