Întâlnirea dintre Traian Băsescu şi Richard Lugar a avut loc la două săptămâni după încheierea agresiunii ruseşti în Georgia şi recunoaşterea unilaterală de către Moscova a independenţei celor două provincii separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud. Richard Lugar era, la vremea respectivă, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului SUA, practic al patrulea cel mai puternic om din guvernământul Statelor Unite în materie de politică externă după preşedinte, secretarul de stat şi secretarul Apărării şi de aceea mesajul trebuia să fie puternic şi lipsit de echivoc.
A avut dreptate Băsescu să compare situaţia Moldovei/Transnistriei cu cea a Georgiei? Atât Transnistria, cât şi Abhazia şi Osetia de Sud au fost menţinute sub controlul Moscovei pentru a funcţiona drept capete de pod ruseşti: Transnistria spre Europa de Est, Abhazia şi Osetia de Sud spre Caucaz şi Orient. Mai mult, în Moldova, ruşii au păstrat un cap de pod şi în dreapta Nistrului, prin ocuparea Tighinei. Şi în Transnistria şi în Abhazia şi Osetia de Sud au existat şi încă mai există trupe ruseşti „de menţinere a păcii”. Ar fi putut ruşii să folosescă Tighina pentru a lansa o provocare în Moldova similară celei din Georgia? Nimic nu i-ar fi împiedicat. După războiul 2008 în care i-au fost smulse cele două provincii, Georgia este o ţară de neapărat. Moldova este de neapărat din 1992.
A avut dreptate Băsescu susţinând că recunoaşterea Kosovo de către statele occidentale a creat un precedent periculos? Cu siguranţă, ruşii s-au folosit de Kosovo pentru a dezmembra Georgia.
„Paranoia” legată de flota rusească de la Sevastopol şi exagerarea ameninţării pe care aceasta ar reprezenta-o pentru România pare mai curând un calcul. Dacă Băsescu ar fi reuşit să îi convingă pe americani să acorde mai multă atenţie strategică Mării Negre (în comparaţie, cu Iranul) şi să facă presiuni asupra Turciei să accepte nave de luptă americane la Constanţa, atunci, din punctul de vedere al României, merita să fie „paranoic”, ba chiar isteric.
În rest, nu e nimic „exploziv” în aprecierea lui Băsescu că preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, a acţionat necugetat răspunzând provocării ruseşti, sau în aceea că acordul de încetare a focului a fost „imperfect”. Nu e nimic „exploziv” în faptul că Băsescu se arată nemulţumit de incapacitatea de acţiune a Uniunii Europene pentru că are dreptate: UE nu produce altceva decât declaraţii”. Nu e nimic „exploziv” în evaluarea că ruşii pot folosi foarte eficient arma energetică. Au demonstrat-o în Ucraina, în 2009. Şi, cu siguranţă, nu e nimic „exploziv” în faptul că Băsescu crede că Rusia este o ameninţare la adresa României şi a Europei de Est. Este. Dacă Moscovei nu-i convine această apreciere, n-are decât să retragă Armata a 14-a din Transnistria aşa cum s-a angajat Boris Elţin, acum 12 ani, la Istanbul, şi atunci România nu s-ar mai gândi să sară în ajutorul românilor moldoveni în caz de agresiune rusească.
