Începând cu data de 26 aprilie şi până pe 23 mai, Zorzini Gallery găzduieşte o expoziţie mai puţin obişnuită, ale cărei exponate sunt lucrate dintr-un material pe care unii dintre noi îl consumă aproape zilnic: mămăliga.
Lucrările îi aparţin lui Ghenadie Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti basarabeni ai scenei internaţionale de artă contemporană (stabilit la Chişinău, unde trăieşte şi lucrează), care prezintă pentru prima oară o expoziţie personală în spaţiul românesc, la Bucureşti. Printre formele sale de expresie se numără performance-ul, pictura, obiectul şi instalaţia video, iar de multe ori practica sa este una experimentală. Expoziţia „Polenta Strike” este compusă dintr-o serie de obiecte cotidiene experimentale din mămăligă (mămăligite), pe care Ghenadie Popescu le foloseşte în vederea problematizării unor chestiuni de interes naţional şi pe care le utilizează cu scopul de a pune în discuţie subiecte de ordin politic şi social referitoare la realităţile de zi cu zi.
Artistul formulează dileme naţionale şi internaţionale prin intermediul unui fel de mâncare tradiţional şi foarte răspândit, binecunoscuta mămăligă. Astfel, Ghenadie Popescu contextualizează şi cuprinde în lucrările sale cotidianul sub un înveliş de mămăligă şi propune o critică a mentalităţilor înrădăcinate, în timp ce operează ca un observator implicat al realităţii concrete.
L-am rugat pe Ghenadie să ne povestească puţin despre proiectul său şi iată ce am aflat: „Mămăliga nu a apărut de la o necesitate de a dezvolta un concept, ci de la un interes pentru materialul în sine. Apoi, la nivel de simbol, am făcut legătura cu răbdarea, o trăsătură a celor care trăiesc în spaţiul basarabean, care poate fi un aspect pozitiv, dar şi negativ al societăţii moldoveneşti actuale”.
Dar ce legătură este între mămăligă şi răbdare? Aflăm de la Ghenadie că mălaiul conţine aur – din câteva tone de mălai se obţin câteva grame de aur, unul dintre cele mai elastice metale cunoscute.
„Consumând mămăligă, devii mai flexibil; mămăliga este recomandată moldovenilor, care au nevoie de răbdare şi flexibilitate pentru a rezista conotaţiilor social-politice actuale. Din fericire, mămăliga conţine îndeajuns de puţin aur cât să nu işte conflicte între consumatori.”
Un alt proiect inedit al lui Ghenadie Popescu a fost iniţiat de artist în 2008, sub titlul „România-Moldova în două scenarii” şi a constat în construirea unei instalaţii uriaşe, de aproximativ 2 metri, în formă de mămăligă, pe care artistul a cărat-o pe jos de la Chişinău până la Iaşi. Călătoria a fost filmată, în urma ei rezultând un documentar video, cu secvenţe mixate, ce surprind reacţiile celor cu care artistul s-a intersectat în neobişnuitul său pelerinaj. Ideea de la care a pornit proiectul a fost una simplă: două teritorii cu acelaşi nume şi aceleaşi tradiţii, reprezentate simbolic de acelaşi element – mămăliga. Instalaţia se află acum în tabăra de la Cucuteni, găzduită de Ionela Niculean.
„Tot timpul mi-a plăcut ideea de călătorie, încerc să o integrez cât mai mult în practicile artei contemporane. Pe lângă asta, pentru mine umorul este esenţial, există o dimensiune ludică în momentul absurd, care stârneşte râsul. Umorul funcţionează ca o anestezie, ai nevoie de el ca să supravieţuieşti.”
În proiectul de la Galeria Zorzini, Ghenadie Popescu trasează reperele spaţiului mental şi politic moldovenesc şi alcătuieşte o hartă a caracteristicilor şi ambiguităţilor acestuia, prin care se constată faptul că Republica Moldova reprezintă o zonă de ruptură între două realităţi geopolitice şi culturale diferite, respectiv România şi Rusia: Moldova este un loc a cărui identitate s-a pierdut în tranziţie în timpul regimului comunist, un spaţiu ai cărui locuitori nu pot face faţă rezultatelor unei doctrine capitaliste pe care nu o pot asimila şi înţelege până la capăt.
