Libertatea are infatisari diverse. Cea mai sublima dintre ele este creatia artistica. Incearca sa prinzi Romania intr-o imagine cinematografica. Vei vedea o alta tara, vei descoperi o comunitate mult mai nuantata si mai bogata decat orice discurs politic, decat orice articol de dictionar, decat orice tratat de psihologie colectiva.
Pe 25 iunie a debutat Festivalul Filmului Romanesc Contemporan de la Chisinau, organizat de Institutul Cultural Roman in colaborare cu Ambasada Romaniei in Republica Moldova. Sunt prezentate filme de Cristian Mungiu, Cristian Nemescu, Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean, Hanno Hoefer, Nae Caranfil – filme care au cucerit rasunatoare premii internationale, transformand Romania intr-o natiune cinematografica. Programul manifestatiei cuprinde si cateva scurtmetraje romanesti si basarabene. Festivalul s-a deschis cu pelicula regretatului Cristian Nemescu, "California Dreamin’". Parca spre a nu lasa nici o indoiala asupra titlului, pe afis, in paranteze, se face precizarea "nesfarsit". Cuvantul nu doar evoca "zborul frant" al talentatului Cristian Nemescu, ci poarta un mesaj artistic. Colegii regizorului plecat au preferat termenul "nesfarsit" sinonimului "neterminat". Un vis nu se sfarseste niciodata, chiar daca cel care i-a dat glas, culoare, miros si gust, la un moment dat, isi suspenda existenta fizica. Disparitia lui Cristian Nemescu si a regizorului sau de sunet, Andrei Toncu, in acel stupid accident de masina a fost una dintre cele mai teribile vesti pe care le-a primit cultura romana in ultimul timp, o moarte indecenta in absurditatea ei, pentru ca nu a lasat in urma nici un ecou, nici o semnificatie de decelat, doar potentialitatea unui urias talent artistic ce nu si-a mai aflat implinirea. "Visul californian" al lui Cristian Nemescu este visul unei Romanii care i-a asteptat zadarnic pe americani, in pragul ocupatiei sovietice, pentru a-i intampina dupa 50 de ani de comunism cu un chip slutit, emaciat, devastat de microbul resentimentului. Inserarea secventelor alb-negru din memoria interbelica a personajelor filmului – fete frumoase, vesminte ingrijite, interioare burgheze amenintate de bombe – in prezentul anodin al tranzitiei de dupa ’89, in care totul e facut sa-ti provoace repulsie, creeaza premisa artistica pentru coliziunea unor psihologii, alimentate de vechi frustrari convertite in fals legalism (seful de gara Doiaru, jucat excelent de Razvan Vasilescu) sau de bovarisme adolescentine (fiica acestuia, jucata de Maria Dinulescu). Transa colectiva pe care o declanseaza sosirea unui tren cu militari americani intr-o mica gara de provincie romaneasca spune ceva despre modul nostru de a cauta refugii iluzorii si salvari de mucava. De ce ni se intampla mereu chestia asta? De ce suntem uitati, iubiti si apoi abandonati? Promiscuitatea vietii reale, in care ne balacim, amplifica telenovela aspiratiilor. si nimic nu ne aduce cu picioarele pe pamant atat timp cat refuzam sa ne asumam niste responsabilitati, atat timp cat pasam, din minister in minister, de la primar la seful de gara, de la sindicalisti catre soldatii americani, luarea unor decizii ce ne privesc, iar cand se intampla sa ni le asumam se-alege praful si pulberea, ca la mineriade. Un film – "California Dreamin’" – despre comunitatile nevertebrate, mistuite de patimi joase si vise fantasmagorice, si despre definitia unei civilizatii absente: rationalitate si simt al proportiilor.
Actorii Razvan Vasilescu si Maria Dinulescu, alaturi de criticul de film Magda Mihailescu si regizorul Hanno Hoefer, i-au adus un emotionant omagiu lui Cristian Nemescu in fata unui public care umpluse pana la refuz sala mare a cinematografului "Patria" din Chisinau. Sper ca si celelalte filme din festival sa se bucure de aceeasi calda primire. Basarabenii sunt setosi de performante culturale romanesti, care in Moldova capata, inevitabil, dincolo de intentiile autorilor, un nimb extra-estetic, implica nuante politice si identitare. Un eveniment de anvergura acestui Festival al Filmului Romanesc Contemporan, epurat de accente propagandistice si triumfaliste, gen Sergiu Nicolaescu, care rabufnisera in stanga Prutului la inceputul anilor ’90, dupa ce isi atinsesera punctul de saturatie in Romania ceausista, contribuie la europenizarea Basarabiei, asociind-o unei sensibilitati moderne, spre care au tins mereu spiritele sale cele mai evoluate. Priviti Moldova nu ca pe un debuseu nationalist, ci ca pe un teren de incercare a tot ce are mai valoros azi cultura romana, si veti avea un feedback pe masura.
Vitalie Ciobanu este scriitor din Chisinau
