Uneori, găsim ceea ce creăm. Găsim în realitatea ceea ce am creat în minte și cu mintea. S-ar putea spune că e o iluzie, o halucinare, o fantasmă. În fond, așa se spune. Dar lucrurile nu se opresc aici și nu se întrerupe procesul de creație și nici procesul de găsire în realitate ceea ce am creat în minte. Proverbul „Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se îndeplinească” reflectă procesul de creat – găsit.
Pygmalion, descris de Ovidiu în „Metamorfoze” ca un sculptor singuratic, dezamăgit de femei, a creat o statuie care să ilustreze femeia ideală, pe care și-ar dori-o. A finalizat-o și apoi a început să vorbească cu ea, atribuindu-i caracteristici umane. Insuficient, ulterior. A dorit o relație intmă cu statuia și a băgat-o în pat. Era prea rece, de piatră, nu-i răspundea, nu era empatică la stările lui. Rugându-se la zei ca ea să-i răspundă sărutărilor lui, statuia a devenit femeie cu carne și oase, caldă, reală și l-a sărutat și ea. Creată și apoi găsită.
Să-i mai fi ilustrat ulterior idealul feminin pe care i l-a atribuit și la statuat în statuie? Să se fi tranformat în urma interacțiunilor cu Pygmalion? Să se fi supărat că Pygmalion nu era atent cu ea? Să se fi diferențiat în gândire? Să-și fi construit psihologia feminină, diferită de psihologia masculină? Să se fi preschimbat în … Frankenstein?Frankenstein, un alt celebru creator, a asamblat un om din fragmente de cadavre și a creat un tiz alter ego care îi personifica toate trăsăturile negative ale personalității. citește ma mult pe www.like.noinu.ro
foto: www.laurentiu-dinca.com
