Un proces istoric s-a deschis joi la Haga, unde Tribunalul special pentru Liban (TSL) judecă în contumacie presupuşii asasini ai lui Rafic Hariri, patru membri ai Hezbollah, un proces ce are loc la o distanţă de nouă ani de efort pentru elucidarea faptelor. O procedură aşteptată, dar eclipsată de violenţele care zguduie Libanul, audierea fiind deschisă la câteva ore după un alt atentat cu bombă în fieful Hezbollah.
Uciderea premierului libanez a zdruncinat serios Libanul şi clasa politică, „revoluţia Cedrului”, opusă prezenţei siriene în Liban prinzând rădăcini în acest act de violenţă. Nouă ani de la acele fapte, atinsă de un nou val de violenţă din vara lui 2013, Ţara Cedrilor aşteaptă acest proces.
Deschiderea procesului a fost traumatizantă pentru cei care au trăit teribila tragedie, a precizat Marwan Hamade, om politic libanez care a participat în guvernul Hariri. Iar procurorul a subliniat că „toată lumea din Liban a fost afectată, direct sau indirect, prin atac, prin fotografii şi imagini video ale camerelor de supraveghere luate chiar după explozie”. Aşezat în sala de judecată s-a aflat şi Saad Hariri, fiul fostului premier.
TSL, creat în 2007 de Consiliul de Securitate al ONU, trebuie să judece în absenţa acuzaţilor, dispăruţi în pofida mandatelor de arestare internaţionale. Potrivit acuzaţiei, Mustafa Badreddine, 52 ani şi Salim Ayyash, 50 ani, au pregătit şi executat atentatul. Hussein Oneissi, 39 ani şi Assad Sabra, 37 ani, sunt acuzaţi că au furnizat Al Jazeera o falsă casetă video pentru a revendica crima în numele unui grup fictiv. Sunt chemaţi la bară opt martori, dar procesul va dura ani de zile.
TSL este un măr al discordiei în Liban, sursă de tensiune între partidul şiit Hezbollah, susţinut de Damasc şi rivalii săi din coaliţia numită 14 martie, pro-occidentală şi lansată ca reacţie la asasinarea sunnitului Hariri. Tensiunile legate de TSL sunt eclipsate de violenţele exacerbate de războiul din Siria de peste trei ani, Hezbollahul luând parte deschis şi luptând alături de trupele lui Assad, în timp ce coaliţia 14 martie este antisiriană. Ieri dimineaţă, trei persoane au fost ucise şi 30 rănite de explozia unei maşini-capcană în fieful Hezbollah în estul Libanului.
Război din umbră
Mai mult decât o anchetă, judecătorii internaţionali au trebuit să ducă o adevărată bătălie. O luptă înverşunată, presărată cu ameninţări, lovituri dure, manipulări de toate felurile şi asasinate. Printre morţii acestui război din umbră figurează un ofiţer din forţele interne de securitate, din jandarmeria libaneză. Wisam Eid, un geniu al informaticii, diplomat al universităţii americane din Beirut. El a realizat că, în săptămânile care au precedat atentatul, grupuri de telefoane urmăreau fiecare mişcare a lui Rafic Hariri şi comunicau exclusiv între ele. În special o reţea pe care o botezase cu o culoare de circumstanţi – roşu. La 14 ianuarie 2005, exact o lună înaintea operaţiunii, aceşti utilizatori intrau în contact de 32 de ori, mereu în apropierea locului unde se afla liderul libanez – în jurul Palatului Quraitem, reşedinţa sa, de vila sa Faqra, în munţi sau lângă Parlament. Colonelul Ghassan Toufayli, şeful serviciului secret de ascultări al armatei a reperat totul prin acest circuit închis care a încetat să mai funcţioneze cu două minute înaintea exploziei. Şi colonelul a avut timp să şteargă urmele. La acea vreme, Libanul se afla cu totul sub tutela siriană. Cercetările nu s-au reluat decât după schimbarea guvernului şi chemarea de către Bashar al-Assad a trupelor sale din această ţară. Un nou ministru provenit din opoziţie, Marwan Hamade, a declarat atunci că a luat legătura cu Telecom şi a „transmis rapid comisiei de anchetă internaţională ansamblul discuţiilor telefonice”.
Eroul Eid
Căpitanul Eid a triat, clasat, a confruntat trilioane de apeluri şi a reconstituit o adevărată pânză de păianjen: cinci reţele ai căror membri îşi schimbau combinaţiile şi cartelele SIM. Mai mult, a descoperit că unul din utilizatori a comis o eroare fatală. 13 ore după moartea lui Hariri, el trimisese un text amicei sale: „dacă ai şti ce am făcut, ai fi foarte iritată”. Anchetatorii au găsit tânăra, au interogat-o şi au obţinut numele împricinatului – Abdel Majid Gamlouch. Un pseudonim, în realitate fiind vorba de Mustafa Badreddine, unul dintre şefii aripii militare a Hezbollah. El folosea o serie de alias-uri, amesteca afacerile cu terorismul, deţinea un magazin de bijuterii numit Samino, un iaht. Sub numele de Elias Saab, el a condus atacuri contra ambasadelor Franţei şi SUA în Kuweit, în 1983. Arestat, condamnat la pedeapsa capitală, a evadat în timpul invaziei în Irak. Potrivit actului de acuzare, el este cel care 15 ani mai târziu a condus comandoul lansat pe urmele lui Hariri.
Wissam Eid ştia că este în pericol, ancheta sa ameninţând direct interesele partidului şiit. 16 luni mai devreme, superiorul său a scăpat la mustaţă de moarte. Când căpitanul Eid a traversat, ca în fiecare dimineaţă, cartierul creştin Hazmieh, din Beirutul de Est, un vehicul a urcat pe trotuar şi l-a ucis pe loc. Venea să întâlnească experţii internaţionali, la Palatul de Justiţie.
Panică şi teroare
Atentatul contra lui Hariri a ucis „pasageri nevinovaţi, un tată, un fiu, un frate, o fiică, amici, o studentă”, asigură procurorul Norman Farrell. Scopul autorilor atentatului a fost „să împrăştie panica şi teroarea în Beirut şi în Liban”, adaugă el precizând că „forţa exploziei a fost atât de mare încât Hariri a fost proiectat în afara maşinii”. Hariri, miliardar şi prim ministru, a fost ucis la 14 februarie 2005 de explozia unei camionete-capcană pe şoseaua de la malul mării din Beirut, când se ducea acasă la bordul unei maşini blindate. Explozia, echivalentă cu 2,5 t TNT, a făcut 22 de morţi şi 226 de răniţi şi atentatul a dus la plecarea trupelor siriene din Liban, după 30 de ani de ocupaţie.
