Numarul 10 pe acest an al cunoscutei reviste clujene “Apostrof” reda, in rubrica sa consacrata de acum, “Dosar”, sub semnatura profesorului universitar dr. Andrei Marga, istoria si continutul dezbaterii, in 19 ianuarie 2004, intre Hebermas-Ratzinger, care a capatat repede rezonante mondiale. Ei bine, Marga releva in comentariul sau importanta acestui dialog, afirmand ca atunci cand se discuta evolutia Cardinalului Joseph Ratzinger, astazi Papa Benedict al XVI-lea, dezbaterea este citata ca un eveniment major. De ce, aflati citind, pentru inceput, comentariul lui Andrei Marga, dar avem acum si prilejul, gratie initiativei editurii “Apostrof”, sa urmarim intregul dialog intre cele doua somitati mondiale, deoarece acesta a editat volumul consacrat evenimentului, volum tradus de Delia Marga si prefatat de profesorul universitar clujean.
Evenimentele de la Cluj-Napoca dedicate acordarii titlului de “Doctor Honoris Causa” lui Joseph Cardinal Ratzinger au pus in evidenta si acest aspect laudabil pentru municipiu, pentru Universitatea “Babes-Bolyai” si, desigur, pentru directorul editurii, profesoara univ. dr. Marta Petreu, cunoscuta scriitoare si filosof, viu ancorata in viata culturala si stiintifica a tarii. Dar fiindca astazi ne referim la revista in ansamblul acestui nou numar, sumarul este bogat si incitant.
Se cuvine retinuta ancheta pe tema “Scriitor tanar” lansata de revista, la care au raspuns, pentru inceput, 18 scriitori, indemnati sa raspunda la 7 intrebari, ultima fiind: “Ce ai fi vrut sa te intrebi singur?”. Raspunsurile sunt extrem de variate, originale si, intr-un fel, definesc generatia tanara de scriitori. Cateva exemple pot captiva interesul cititorului:
Balazs Imre Jozsef, 29 ani: “Tana-rul scriitor are inca o opera nescrisa fata de unele opere deja scrise, asta este un avantaj. Fata de altele, un handicap. Tanarul scriitor se mai poate amagi ca va realiza ceva. Are proiecte. Cu trecerea timpului, asta devine din ce in ce mai greu (…). Statutul de tanar scriitor este un handi-cap intr-o societate cu probleme economice. Are de platit chirii sau rate, dupa un timp se gandeste poate la intemeierea unei familii”.
Alex Goldis, 23 de ani: “Departe de a fi un handicap, tineretea scriitorului este un avantaj din mai multe puncte de vedere: in primul rand, tanarul nu e atat de bine fixat intr-un angrenaj cultural de multe opri acaparant (nu e foarte la curent si nici nu-l intereseaza culisele politice ale discursului); tanarul scriitor are privilegiul unei pozitii duble: de a vorbi in acelasi timp, din interior, dar si din exteriorul sistemului”.
Stefan Manasia, 28 de ani: “Tanarul scriitor este omul care ara ceva de scris. Tanarul scriitor nu este Breban, care nu a scris niciodata nimic, tanarul scriitor nu este Alex. Stefanescu, nici Marius Tupan, nici Caius Traian Dragomir. Tanarul scriitor la care intotdeauna ma raportez (…) este minunatul centenar Ernst Junger (cu care ma laud ca am fost coleg de generatie pana in 1998”.
Nicoleta Salcudeanu, 45 de ani: “Scriitorul batran poate avea si 20 de ani, cand el se naste deja batran. Altfel doar scriitura are varsta, doar ea conteaza. Goethe e un scriitor tinerel, a intinerit si Blecher. Lui Villon i-au mijit mustatile”.
Frumoase sunt din continutul revistei si “Povestile Biancai” de Dora Pavel – de fapt un omagiu adus sotiei lui Nicolae Balota. Interesant este apoi textul lui Matei Calinescu despre “Patru piese ale perioadei mijlocii”, lucrari semnate de Eugen Ionesco; cronica literara “Fictiunile artistului la maturitate” de Irina Petras, la volumele recente de versuri ale lui Ion Cocora”; “Epistola in pragul toamnei” de Michael Finkenthal; sau cronica lui Cristean Vasile la cartea “O istorie a comunismului romanesc” de Vladimir Tismaneanu, volum in cuprinsul caruia este amintit si cazul lui Petru Dumitriu, primit ca membru de onoare in Academia Romaniei, in 1993, dupa ce, in comunism elogiase constructia Canalului Marea Neagra.
