Zecesoldaţi turci şi 20 de rebeli kurzi au fost ucişi în luptele violente survenite în noaptea de duminică spre luni în sud-estul Turciei, în provincia Sirnak, în centrul conflictului care opune din 1984 armata turcă rebelilor PKK, consideraţi organizaţie teroristă.
Un grup de rebeli ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care dispun de baze în munţii irakieni, au atacat cu mitraliere şi lansatoare de rachete un complex de securitate din Beytussebap, ucigând soldaţii turci. Lupte violente s-au declanşat după ce poliţia şi soldaţii au ripostat. PKK şi-a înmulţit atacurile contra forţelor statului turc în ultimele luni şi angrenajul violenţei continuă în Kurdistan, poziţiile organizaţiei kurde devenind mai dure. „PKK îşi înmulţeşte modalităţile de acţiune, fie că sunt paşnice sau violente, duce acţiuni armate spectaculoase, dar şi campanii de propagandă. Scopul este de a se instala în marginea teritoriului kurd în Turcia şi nu se mai limitează doar la acţiuni de gherilă punctuală ca înainte”, observă Hamit Bozarslan, politolog, specialist în problema kurdă din Turcia. El precizează că PKK se inspiră din acţiunile UCK din Kosovo la finele anilor ’90. În sânul comunităţii kurde, PKK este respins din cauza actelor de violenţă pe care le comite, dar, în acelaşi timp, este considerat ca un actor de referinţă.
Oficial, AKP, partidul aflat la putere în Turcia, refuză să negocieze cu acest grup armat, plasat pe lista organizaţiilor teroriste în mai multe state occidentale, dar a stabilit contacte oficiale cu organizaţia, ceea ce a antrenat tensiuni interne în guvern, arată un specialist occidental, care subliniază că problema kurdă nu poate fi eludată. Reglementarea acesteia trebuie să treacă printr-o dezbatere privind statutul PKK.
Conjunctura geopolitică
Crizele regionale actuale au un impact semnificativ asupra problemei kurde din Turcia. În anii 2000, Ankara a ajuns la un acord cu Teheranul şi Damascul pentru a tempera revendicările kurzilor, dar datele s-au schimbat în ultimii ani. Iranul, aliatul regimului lui Bashar al-Assad, s-a retras din această înţelegere tacită şi, recent, a ameninţat Turcia, acuzând-o că susţine rebelii sirieni.
În plus, autorităţile turce sunt foarte îngrijorate de preluarea controlului nordului Siriei de către grupuri kurde armate care profită de slăbirea puterii centrale de la Damasc. Autorităţile de la Ankara, care au stabilit relaţii foarte bune cu kurzii din Irak, cvasiautonomi faţă de puterea centrală de la Bagdad, ar prefera să vadă instalaţi în Siria aliaţii sirieni ai lui Massoud Barzani, preşedintele guvernului autonom kurd irakian, şi să evite astfel ca regiunea să servească drept bază a PKK.
Chiar dacă va creşte tensiunea, conflictul, pentru moment, este reglementat „atât din partea armatei, cât şi din cea a PKK”. Nu se pune problema violenţelor anilor ’80, soldate cu 250.000 de victime, dar destabilizarea regiunii (Irak, Siria, Liban) induce îngrijorarea specialiştilor acestui spaţiu geografic, ei considerând că liderii turci vor trebui să depună eforturi pentru dezamorsarea acestor tensiuni.
Damascul avertizează
Înmulţirea atacurilor teroriste ale rebelilor kurzi la frontierele turce l-a determinat pe premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, să accentueze desfăşurarea de trupe la graniţe, oficialul turc evocând o posibilă intervenţie în cazul în care „un grup terorist va stabili tabere în nordul Siriei”, ţară cu care Turcia împarte o frontieră de peste 800 km.
Nici situaţia din nordul Siriei nu este mai puţin explozivă. Liderul kurd irakian, Massoud Barzani, a trimis în ultima lună peste o mie de soldaţi kurzi sirieni la frontiera irakiano-siriană, soldaţi formaţi în Irak şi pregătiţi să intervină în cazul căderii lui Bashar al-Assad.În nordul Siriei, forţele Damascului au cedat locul soldaţilor Partidului Uniunii Democratice (PYD), formaţiune kurdă armată, apropiată de PKK-ul turc, organizaţia care cere autonomia Kurdistanului din Turcia. În nordul Siriei, pe clădirile oficiale flutură drapelul tricolor cu soarele Kurdistanului în locul celui al Siriei baasiste. Experţii susţin că armata siriană nu a pierdut acele oraşe din nord, doar le-au lăsat PYD-ului ca un avertisment adresat Turciei, susţinătoarea opoziţiei siriene. Mai mult, Damascul a autorizat revenirea în ţară a şefului PYD, Salih Muslim, exilat în Irak.
