R.L. “Voi sunteţi o familie de intelectuali cu toţii. De ce familia voastră e atât de interesată de agricultură?”
Andrei Năstase: “Tu nu ştii că bunicul meu a fost ministru al agriculturii?” (n.r. Angelo Miculescu, tatăl Danei Năstase)
R.L. “Aveţi angajaţi sau vă implicaţi şi voi? Voi munciţi fizic la fermă? Municiţi cot la cot cu angajaţii câteodată?”
Andrei Năstase: “De ce nu? Au mai existat momente când mergem acolo. Niciodată nu e de dat deoparte să dai o mână de ajutor. Mama la grădinărit şi tata-şi pune mănuşile până la cot şi sapă şi face primăvara ce trebuie făcut, taie florile”.
R.L. “Şi tu şi fratele tău?”
Andrei Năstase: “Şi noi suntem alături de ei. De ce crezi că ne-au crescut până la vârsta asta?”
R.L. “Munceşti inclusiv la ferma de păsări?”
Andrei Năstase: “Sigur că da”.
R.L. “Ştiu că şi regele Mihai a avut o fermă în Anglia sau în Elveţia, nu mai ştiu exact, după ce a plecat în exil. Care e sentimental când munceşti fizic? Ştiu că tu ai fost bursier la Milano”.
Andrei Năstase: “Eşti mulţumit, normal. De mulţumire, mai ales în domeniul ăsta, al restauraţiei. Când ştii că la sfârşitul zilei de muncă ai trimis acasă o mulţume de oameni fericiţi, ai mulţumirea că ai făcut ceva în ziua respectivă. E rezultatul imediat”.
R.L. “Când mergeţi? Ocazional, în weekenduri?”
Andrei Năstase: “Normal că în weekenduri”.
R.L. “Cui livraţi ouăle?”
Andrei Năstase: “Nu ştiu cui”.
R.L. “Se ocupă tatăl tău?”
Andrei Năstase: “Nici el. Altcineva”.
R.L. “Un administrator?”
Andrei Năstase: “Da”.
R.L. “Sunt comercializate undeva?”
Andrei Năstase: “Nu ştiu”.
