După lupte aprige cu vecini din Balcani şi Europa Centrală, specialiştii americani au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti. Le-au inclus pe o listă foarte restrânsă a “celor mai tradiţionale mâncăruri de Sărbători”.
Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva ţări precum: Ungaria, Turcia, Polonia, Croaţia, Bosnia, România. Mai mult, în interiorul României, saşii şi maghiarii spun că au făcut sarmale îninte de români.
Într-un amplu material prezentat de portalul “Travel and leisure” care oferă informaţii de călătorie şi de petrecere a timpului liber pretutindeni pe glob (şi preluat de către CNN), sunt prezentate 12 “cele mai tradiţionale mâncăruri de Sărbători din întreaga lume”.
Companie selectă – Etiopia şi Filipine
Introducerea articolului nu este foarte amplă şi nici prezentarea celor 12 produse tradiţionale. “Memoria este cel mai suculent lucru. Acest aspect este împărtăşit de oameni de pe întreg globul, dar mâncarea tradiţională are o puternică amprentă locală şi relevă multe despre acea destinaţie. Dacă te decizi să îţi petreci sărbătorile departe de casă trăieşte spiritul sfârşitului de an în tradiţia acelui loc”, scrie Howie Kahn. Pentru că, susţine autorul, dincolo de ingrediente, de modul în care sunt servite, ceea ce contează este “cum te fac să te simţi acele mâncăruri care sunt tradiţionale pentru alţi oameni şi nu pentru tine”.
Articolul nu răspunde la această întrebare deoarece autorul nu propune o degustare, ci doar o simplă prezentare a “celor mai tradiţionale mâncăruri de Sărbători”. Sunt 12 la număr, ciudate şi din cele mai diverse colţuri ale lumii. Avem supă de ciuperci din Rusia, “tourtiere” din Canada (carne tocată, uneori de somon) într-o plăcintă, “curry devil” în Singapore (pui cu cârnaţi, varză şi porumb foarte condimentate şi fierte), o nebunie japoneză indescifrabilă Toshikoshi Soba, bibingka – orez cu lapte de cocos copte în frunze de banane în Filipine. Tentaţia lui Jansson este numele mâncării din Suedia (ceapă, cartofi, peşte), romeritos în Mexic (creveţi cu ou şi alune prăjite într-un sos numit romerito), mâncare de miel în Etiopia, un soi de peşte din Italia, Yuanxiao din China. Sarmalele se găsesc la poziţia 6 şi autoarea scrie clar ţara de provenienţă: România. “Comandă sarmale în Bucureşti în preajma Crăciunului şi vei primi un fel de mâncare validată încă din timpul Imperiului Otoman: carne de porc şi orez împachetate în foi de varză şi fiartă în sos tomat. Variaţiuni ale acestui tip de mâncare sunt servite în alte ţări din Balcani şi Europa Centrală.”
Motiv de dispută
Am întrebat specialişti cum ar trebui să întâmpinăm această victorie istorică în faţa statelor vecine. Tiberiu Cazacioc de la Asociatia Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman admite că paternitatea sarmalelor a fost mereu motiv de dispută: “Cu ani în urmă, prin 1996, m-am întâlnit cu un jurnalist american cu origini poloneze care mi-a zis că aceste cabbage rolls (sarmale) ar fi originale de la ei din Polonia. De atunci mi-am pus întrebări privind localizarea exactă a primei reţete a sarmalelor deoarece acest tip de mâncare este destul de întâlnit în statele din Europa Centrală şi Balcani.”
Cum au devenit sarmalele o mâncare tradiţional românească? “Probabil deoarece sunt foarte uşor de gătit iar ingredientele nu sunt numeroase, nu sunt foarte scumpe şi se găsesc destul de uşor. Numitorul comun al acestei mâncări o reprezintă faptul că o poate face oricine”, zice Tiberiu. Care vede şi pericolele acestui triumf culinar: “presa, publicul au făcut din sarmele un standard românesc, o carte de identitate a gastonomiei româneşti. La fel s-a întâmplat şi cu Dracula şi asta nu e tocmai în regulă deoarece făcând aceste reducţii minimizezi creativitate şi originalitatea gastronomiei autohtone. “
Tradiţional şi nu prea
Cristi Gherghiceanu, directorul fundaţiei ADEPT – Transilvania, care luptă pentru păstrarea tradiţiei în zona satelor săseşti, spune că “unui grup de turişti care ar face un tur de zece zile în România şi care ar vrea să mănânce în tot atâtea locaţii diferite, în şapte li se vor servi sarmale. Chiar dacă gazda poate se gândeşte că turistul a mai mâncat sarmale înainte îşi zice: noi le facem altfel cu mai multă carne, cu mai mult orez, cu diverse tipuri de varză sau viţă de vie.”
Şi totuşi de ce sarmalele ? “Există în România multe mâncăruri tradiţionale dar ele sunt regionale. De exemplu, în Ardeal se mănâncă supă de tăiţei cu carne de pasăre. În Moldova, se consumă mai mult ciorbe. Probabil că cei care au întocmit acest clasament au vrut să aleagă o reţetă reprezentativă pentru toată ţara. “
Pot deveni sarmalele o identitate culinară românească? “Doar dacă le mai adaugi ceva: de exemplu, carnea să fie de la animalele ţinute în curte şi nu la ferme sau de la porci crescuţi eco fără antibiotice sau vitamine. Sau dacă faci sarmale cu carne de la porc proaspăt tăiat nu congelată”, explică Cristi.
