Transformarea podului unei case vechi într-o mansardă modernă, dotată cu toate utilităţile, a reprezentat o adevărată provocare pentru proprietari.
Aparţinând cartierului de case tip din Vatra Luminoasă, locuinţa nu dispunea de spaţii foarte generoase. De aceea, încă de la cumpărarea casei, proprietarii au luat în calcul posibilitatea transformării podului într-un apartament pentru fata lor, care să aibă astfel parte de intimitate şi confort. Parterul de circa 80 mp era compartimentat în 3 încăperi înguste şi o bucătărie, astfel încât nu era posibilă amenajarea unui dormitor cu spaţiu de învăţat pentru fată. În schimb, podul oferea posibilitatea amenajării unui apartament de 60 mp, excelent pentru un tânăr.
Fiind o casă veche cu planşeu din lemn, nu s-au făcut foarte multe schimbări. Amenajarea, pentru care s-a apelat la arh. Gabriel Georgescu (tel.: 0722.414.867), s-a realizat în jurul principalelor elemente de rezistenţă. Legătura parterului cu mansarda este asigurată de vechea scară a casei, puţin abruptă, care beneficiază de trepte mai înalte decât stasul iar designul acesteia nu a putut fi modificat, acest lucru presupunând modificarea întregului plan. În urma lucrărilor de izolare termică, podul, destul de spaţios şi înalt, a fost strâmtat. Acesta a fost închis în gips-carton, iar acoperişul a fost înlocuit şi construit în aşa fel încât să permită montarea ferestrelor de mansardă Velux. Din motive de siguranţă, elementele de susţinere a casei au fost, bineînţeles, menţinute, ca şi coşul de fum al unei sobe situate la parter. Pentru ca acesta să se integreze în noul decor, a fost nevoie de mascarea coşului cu modele inedite din gips-carton.
Chiar dacă pare greu de crezut, decorarea a pornit de la o canapea roz. Dacă la început ideea a fost de vopsire a grinzilor de susţinere în culoarea mahonului (care ar fi încărcat mult spaţiul şi nu s-ar fi potrivit cu un ambient tineresc), în cele din urmă a fost folosită vopseaua de ulei într-o nuanţă deschisă de roz, care s-a asortat cu celelalte piese de mobilier. În ciuda numărului mare de grinzi, acestea nu mai încarcă vizual spaţiul.
Pentru pardoseală s-a ales parchetul, ceea ce conferă un plus de intimitate. Acesta nu s-a putut ridica la nivelul grinzilor de susţinere a pardoselii, ceea ce a delimitat parţial diferitele funcţiuni. Compartimentarea este fluidă şi s-a realizat astfel: la intrare, un mic bar cu o zonă de primire mobilată cu un fotoliu, iar în prelungirea acestuia se află o minibucătărie. Urmează un dressing înzidit, cu uşi glisante, cu oglinzi (ce dau un plus de spaţialitate), iar pe cealaltă latură a mansardei este situat biroul, care are o mică bibliotecă şi, în continuare, o măsuţă de toaletă. În prelungirea peretelui au fost construite câteva etajere din gips-carton pentru decoraţiuni. Chiar dacă zonele de interes sunt deschise, spaţiul de odihnă este intim, graţie dispunerii grinzilor ce încadrează patul. Locul de relaxare preferat este compus din două canapele şi o măsuţă. 
