Dincolo de festivismul de opera bufa, dincolo de accentele grotesti ale campaniilor sau tendinta imposibil de reprimat de cumparare a "alegatorilor", alegerile politice sunt, cel putin in teorie, un exercitiu civic. Votul ar trebui sa exprime nu doar o alegere, ci si o opinie, nu doar sa legitimeze o guvernare, ci sa permita exercitarea comuna a puterii. Dar aceasta nu se poate realiza decat daca scrutinul transmite si altceva decat simplele ierarhii ale candidatilor si partidelor pe baza carora se impart locurile la "marea ghiftuiala". E nevoie de ceva care sa dea sens votului, de un fel de "parrhesia". In retorica clasica practicata in vechea Elada "parrhesia" exprima datoria de a spune direct ceea ce gandesti despre treburile publice.
Caci, atata vreme cat nu este permisa manifestarea criticii sociale sau politice, alegerile nu sunt decat un ritual in plus. Iar ritualurile sfarsesc prin a nu mai insemna nimic.
Coborati de pe culmile rarefiate ale Olimpului politicii doar pentru a poposi vremelnic printre simplii electori, politicienii privesc alegerile doar ca evenimente pozitive. Cata vreme alternantele la guvernarea centrala sau locala fac parte din regula jocului, cata vreme confortul nu le este periclitat de prea multa critica, cata vreme "biletul de intoarcere" nu le este amenintat, cata vreme participarea la vot ramane scazuta, alegerile sunt suportabile.
Dar, daca electorul vrea mai mult, vrea sa spuna in limbajul standardizat al operatiilor electorale ce crede despre candidati si partide si cum ar vedea directia politicii, atunci situatia se poate complica. si, o data cu introducerea votului alb, un mesaj puternic poate fi transmis clasei politice. Permitand unui alegator sa refuze, fara sa abdice de la expresia cetateniei ca vot, sa aleaga intre solutii inacceptabile, votul alb ii ingaduie electorului sa participe la scrutin fara sa voteze cu vreun candidat (fara sa puna stampila pe buletinul de vot).
Astfel, cei care nu au cu cine vota, dar nu sunt indiferenti fata de politica, se pot face auziti si pot fi luati in calcul. Iar votul alb, spre deosebire de absenteismul activ, nu contesta nici principiul, nici utilitatea alegerilor, ci doar modul in care acestea sunt deturnate de la obiectivul lor de catre clasa politica. Odata cunoscute si dovedind o pondere semnificativa in raport cu voturile exprimate – cum s-a intamplat in Madagascar la ultimele alegeri regionale din martie 2008, cand in unele localitati, precum Antananarivo Renivohitra, votul alb a atins peste 30%, iar media nationala a ajuns la aproape 10% –, cifrele votului alb indica nu doar gradul de nemultumire a electoratului, ci si interesul pentru schimbare al societatii. De fapt, in functie de context, votul alb da seama fie de neutralitatea alegatorului, fie de gradul de legitimitate al alesilor, fie de incapacitatea partidelor de a selecta candidati credibili.
Pana de curand votul alb nu era luat in considerare in Romania, fiind inregistrat intre voturile anulate. Acum, o data cu prevederile articolului 45, alineatele 10 si 13 ale Legii 35 (prin care se introduc si colegiile uninominale), se consacra si in tara noastra acest tip de vot. Dar, desi inregistrate intr-o rubrica speciala in procesul-verbal, buletinele votate alb nu vor fi luate in calculul voturilor valabil exprimate. Cu toate acestea, odata contabilizate, ele vor ingadui afirmarea unui tip de abstentionism civic ca forma alternativa de participare electorala.
Spre deosebire de votul alb, votul negru ar fi cu un pas inaintea primului in facilitarea comunicarii dintre alegator si ales. Prin formula de contrast, vot negru, unii desemneaza, in opozitie cu clasicul vot "pentru" si cel "alb", un vot cu ponderare ternara. Acest tip de vot permite, atunci cand sunt supuse sufragiului persoane sau idei – deci nu doar la alegeri, ci si la referendum –, sa se acorde ponderi fiecarei solutii. Astfel, cand alegatorul nu are o preferinta, dar e sigur ce nu vrea sa voteze, isi poate exprima dezaprobarea atribuind o semnificatie negativa votului sau. In aceasta perspectiva, votul "pentru" ar fi echivalat cu ±1, votul "alb" cu 0, iar votul "negru" cu -1. Tocmai aceasta caracteristica a si dat votului negru calificarea de vot ternar, caci ii ofera alegatorului si o a treia posibilitate. si, daca o astfel de varianta ar fi functionat in Romania, dilema multor electori la alegerile prezidentiale din 2000, cand au avut de ales intre Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor, nu ar mai fi existat.
Cu toate ca votul negru nu se foloseste inca in alegerile politice, Academia Franceza a autorizat deja manifestarea electorala a dezaprobarii unor candidaturi, iar la alegerea istoricului Max Gallo, in mai 2007, din cele 38 de sufragii consemnate patru au fost voturi negre si trei buletine albe.
Dar pentru Romania votul negru e inca departe, introducerea votului alb diversifica deja paleta optiunilor politice. La viitoarele alegeri legislative o parte a electoratului va putea vota fara sa fie fortata sa alega intre propuneri irelevante sau false alternative, transmitand insa mesajul sau. Iar acest mesaj ar putea fi mai coerent si mai puternic decat traditionalul vot "pentru".
