Peste mai putin de o luna, Radio Europa Libera, aproape sexagenar (desi, ca orice legenda, n-are varsta), isi va inceta activitatea. In aceeasi zi, prima din august, va tacea si BBC-ul in limba romana. Acum patru ani, a amutit definitiv, dupa o indelungata raguseala progresiva, Vocea Americii pe romaneste. Tripleta hertziana care a tinut milioane de romani infometati de adevar si dreptate conectati la informatii corecte si comentarii judicioase de-a lungul intregului cosmar comunist, trioul care a facut mai mult decat oricine altcineva pentru intretinerea plapandei flacari a sperantei in libertate si ne-a servit drept exemplu de profesionalism jurnalistic in ultimele doua decenii, cand pana si fosti cenzori comunisti, nu de mult mari dusmani ai posturilor occidentale, s-au deghizat in slujitori ai precarei noastre democratii originale, servind insa idealul perpetuarii speciei Homo Sovieticus, aceste trei posturi de radio care ne-au incalzit sufletele in crivatul ideologic abatut asupra noastra au sucombat tacerii.
E bine? E rau? E totuna? Au fost invocate, de catre factorii de decizie, argumente cand bugetare, cand de climat competitional in mass-media tarilor-tinta. In cadrul unor bugete limitate, s-a impus cu necesitate o redistribuire a banilor spre finantarea emisiunilor destinate unor tari care inca nu au scapat de totalitarism sau au scapat de el intr-o masura mai mica decat Romania. Alt argument: la noi exista acum zeci de cotidiene, sute de posturi de radio si de televiziune, iar Europa Libera si BBC-ul au prea putini ascultatori (care, oricum, au de unde se informa).
Polemica nu isi are rostul, sunt banii lor, fac ce vor cu ei, dupa cum cred ei ca e mai bine. Pentru ei. Sa nu ni se spuna insa ca e mai bine si pentru noi, viitorii fosti ascultatori. Puteri importante din lumea noastra cea superglobalizata prefera sa nu ne mai vorbeasca pe limba noastra. In felul acesta, multi romani vor fi privati de prezentarile echilibrate ale realitatilor de la noi, posibile multumita atat profesionalismului acestor posturi si al personalului lor, cat si faptului ca politicienii, baronii si mafiotii nostri nu dispun de tentacule atat de lungi, de puternice si de agile incat sa poata otravi si aceste izvoare.
S-au tesut si colportat numeroase legende despre cele trei posturi de radio, unul disparut, iar celelalte doua pe duca. S-au scris adevarate telenovele despre presupuse conflicte interne, "directive" venite, pasamite, de la cei care votau bugetele, sau despre infiltrari din exteriorul comunist, cu urmari fatale pentru adevar, si cate si mai cate. La originea acestor zvonuri s-au aflat intoxicari profesioniste construite pe situatii benigne si lansate de cei carora nu le convenea ce transmiteau aceste posturi. Dupa ’89, intoxicarile au continuat cu exploatarea posibilitatilor mult superioare, oferite chiar de libertatea presei recent cucerita, dar insuficient asimilata. Cine a cunoscut bine cele trei posturi de radio "pe dinauntru" iti va spune insa ca nu a vazut decat un singur lucru cu adevarat caracteristic: dorinta de a face o treaba cat mai buna, in beneficiul celor ramasi in tara, care aveau nevoie de ajutorul celor care traiau in libertate si aveau la dispozitie mijloacele necesare pentru a disemina acea libertate.
De cativa ani, nu mai auzim pe nimeni lansand in eter un: "Aici e Vocea Americii". Peste mai putin de o luna, vor rasuna si ultimii "Aici BBC" si "Aici e Radio Europa Libera". Trei doamne, Doamne, si toate trei ne-au parasit. Abia cand din cor vor fi disparut aceste trei voci de incredere si reconfortante, ne vom da seama ca navigam pe oceanul informatiei impresurati de sirene, dar cu trei faruri lipsa.
