Interviuri cu vedete ale scenelor romanestiActrita Imola Kezdi, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, este o femeie extrem de tanara raportat la palmaresul ei profesional, aflata la o varsta, zic eu, frageda, adica sub 30 de ani. Este o fiinta serafica, cu aer inca de adolescenta, blonda, cu ochii ca azurul si un zambet ce ii lumineaza si mai mult fata de o frumusete aparte, aproape exotica.
Intr-un fel nici nu e de mirare, caci chiar numele Imola este imprumutat de la o planta subtire si foarte inalta, care creste pe marginea unor ape. Imola – actrita, este laureata a Premiului “UNITER”; recent fiind declarata cea mai buna actrita la categoria de varsta amintita, la Festivalul National al Teatrelor din Ungaria, care s-a desfasurat la Pecs.Reporter: Cum a fost inceputul?
Imola Kezdi: Nascuta la Miercurea Ciuc, am plecat cu familia la Arad, unde am urmat Liceul maghiar “Csiky Gergeli”, cu profil de biologie si chimie, intentionand sa ma fac… medic. Da, da, cum ati auzit: medic. Era hotararea familiei, dar si a mea, avand in vedere statutul pe care acestia il aveau si il au in societate. Numai ca s-a intamplat ca la scoala sa functioneze si o trupa de teatru pe care am frecventat-o si eu, si, dupa mai multe spectacole, am fost “contaminata”. Asa ca, dupa absolvire, le-am declarat parintilor ca plec la Targu-Mures, dar nu sa devin medic, ci actrita… Si actrita m-am facut, iar prin compensatie, sora pe care o am s-a facut… medic. La Institutul de Teatru din Targu-Mures am studiat actoria cu profesorul Lohinszky Lorand, de la care am invatat alfabetul artei acestei minunate profesii.
R.: Care a fost primul tau rol?
I. K.: Un rol greu si frumos, Reea din minunata piesa a lui Durrenmatt, “Romulus cel Mare”. Am jucat, desigur, mai multe roluri la teatrul targumuresean, unde am fost angajata trei ani si care, intr-un fel, m-a consacrat. Apoi am venit la Cluj, la un casting pentru piesa “Dybbuk” al lui Anski, in 2002, pusa in scena de regizorul David Zidner. Am fost selectionata si am interpretat rolul Leea, un rol extrem de complex care da posibilitatea actorului sa-si afirme calitatile artistice. A fost apreciat, in 2003, la Galele “UNITER” ca fiind cel mai bun rol si, deci, am fost premiata de acest distins forum actoricesc din Romania.
R.: Vreau sa te felicit si eu pentru succesul avut la Pecs, la Festivalul National de Teatru din Ungaria, unde ai fost declarata “Cea mai buna actrita sub 30 de ani”. De altfel, si trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca a fost caracterizata ca fiind cea mai buna din festival, iar la rolurile barbatesti, colegul dvs. Bogdan Zsold – a fost declarat, de asemenea, actorul cu cea mai buna interpretare. Dvs. ce ati jucat la Pecs?
I. K.: Am jucat piesa “Woyzek”, de Georg Buchner, in regia lui Mihai Maniutiu. Piesa in original are mai multe roluri de femeie, dar Mihai Maniutiu a ramas la una singura, la Mari, in jurul careia se petrece intreaga actiune, un rol complex care mi-a fost incredintat mie. De altfel, am avut si anterior o colaborare extrem de fructuoasa cu regizorul Mihai Maniutiu, care a montat la noi si piesa “Tragica istorie a doctorului Faust”, unde l-am interpretat chiar pe… Faust.
R.: Observ ca aveti predilectie si pentru roluri… barbatesti…
I. K.: Asa s-a nimerit. Va referiti, cred, si la faptul ca in piesa lui I. L. Caragiale, “O scrisoare pierduta”, pusa in scena de prestigiosul regizor Tompa Gabor, am interpretat rolul lui… Catavencu, Zoe fiind interpretata de… Bacs Miklos. Catavencu este un rol de mare amplitudine, pe game diverse, te lasa sa te desfasori in voie si mi se pare extrem de actual, pentru ca el aduce in discutie, in subsidiar desigur, problema inculturii si demagogiei in politica, cu invatamintele de rigoare. Pentru cine are urechi sa auda mesajul Conului Iancu.
R.: La ce roluri visezi?!
I. K.: Desigur, la multe. Dar in special ma gandesc acum la Ibsen si mai ales la rolul Norei.
R.: Esti, de fapt, la inceput de drum, asa incat vom mai avea prilejul sa vorbim despre performantele tale si ale prestigioasei institutii din care faci parte, cu care suntem, de altfel, in relatii de parteneriat.
