Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De la visul lui Ceauşescu la visul european. De ce votez pe 25 mai

Gabriel Bejan Actualizat: 22.05.2014 - 14:55

Pe vremea când, la noi, pâinea se dădea pe cartelă şi oasele de porc se vindeau pe post de delicatese, Europa Occidentală era un loc îndepărtat, cu oameni fericiţi care aveau frigiderele pline şi mâncau banane şi portocale când aveau chef. Democraţia, libertatea, dreptul la vot

Share

Pe vremea când, la noi, pâinea se dădea pe cartelă şi oasele de porc se vindeau pe post de delicatese, Europa Occidentală era un loc îndepărtat, cu oameni fericiţi care aveau frigiderele pline şi mâncau banane şi portocale când aveau chef. Democraţia, libertatea, dreptul la vot treceau pe locul doi într-o ţară în care se făcea foamea în masă, iar mulţi zic şi acum că dacă Ceauşescu ar fi înţeles să dea de mâncare populaţiei şi-ar fi prelungit şederea la putere şi viaţa mulţi ani după 1989.

Norocul nostru este că nu s-a întâmplat aşa, dar am ajuns, la 25 de ani de la moartea dictatorului, să ne întrebăm dacă s-au schimbat  multe lucruri în felul în care preţuiesc românii libertatea, democraţia şi dreptul de a-şi alege singuri conducătorii. E grav că am ajuns la astfel de întrebări, tocmai acum, când suntem chemaţi să votăm şi să decidem cine vor fi oamenii care vor conduce destinele Uniunii Europene pentru următorii cinci ani. Pentru că alegerile europene de pe 25 mai îi privesc acum nu doar pe nemţii şi francezii la ale căror frigidere pline priveam cu invidie înainte de 1989, ci şi pe noi, românii. Între timp s-a schimbat ceva fundamental în viaţa noastră: nu mai suntem „ei” şi „noi”, „ei” cu „agenturile străine”, „noi” cu „mândria noastră de român”, „ei-imperialişti” şi „noi-multilateral dezvoltaţi”. Nu, acum, sunt cu toţii în aceeaşi tabără, chiar dacă ne despart încă multe lucruri, de la nivelul de trai până la calitatea politicienilor sau funcţionarea instituţiilor publice.

În 1989, ar fi părut o nebunie să te gândeşti că, peste 25 de ani, românii vor face parte din Uniunea Europeană, vor vota cot la cot cu nemţii, italienii, englezii şi vor avea reprezentanţi în Parlamentul European care, alături de aleşii celorlalte state, vor stabili strategii comune pentru binele celor peste 500 de milioane de locuitori. Am ajuns în acest punct dar-ce să vezi?- interesul pentru democraţia europeană este la pământ. 

Ultimele sondaje arată că prezenţa la vot a românilor la alegerile de duminică va fi sub 30%, cu alte cuvinte, două treimi din populaţie nu doreşte să aibă de-a face, la modul direct, cu treburile Uniunii Europene. Mai mult decât atât , există organizaţii şi lideri de opinie care îndeamnă românii la boicotarea alegerilor europene, în semn de protest faţă de calitatea proastă a politicienilor români (?). În mod ciudat, cei care vor să sfideze, astfel, alegerile europene nu sunt printre cei al căror nivel de trai a rămas scăzut  şi după intrarea României în UE, ţărani săraci sau locuitori din micile oraşe, ci bucureşteni tineri, cu acces la educaţie sau la slujbe bine plătite în România sau în ţările UE.

Uniunea Europeană a oferit românilor multe mai multe avantaje decât au avut vreodată, cu adevărat, în propria lor ţară. Pentru că avem instituţii funcţionale, fonduri pentru construcţia de drumuri şi reţele de apă şi canalizare la sate, companii performante şi români care lucrează pe salarii mari în ţările occidentale, suntem datori Uniunii Europene şi nu altcuiva. La fel şi pentru că politicienii noştri- de proastă factură, aici sunt de acord cu protestatarii-  nu-şi mai permit chiar orice, tot europenilor trebuie să le mulţumim. Cu toate problemele ei, această ţară are un viitor doar în Uniunea Europeană, iar ultimele evenimente din vecinătatea noastră imediată arată cât de mult contează să stai la masa tratativelor cu José Manuel Barroso şi nu cu Vladimir Putin.

Măcar pentru aceste lucruri ar trebui să respectăm Uniunea Europeană şi să nu-i întoarcem spatele acum când, mai mult ca oricând, are nevoie de încrederea noastră. Când extremismul se întinde ca o boală în vestul Europei, iar propaganda rusească alimentează cu ruble euroscepticismul acolo unde te aştepţi mai puţin, trebuie să arătăm puţin respect pentru democraţie. Noi, românii, sunt datori să o facem, tocmai pentru că în 1989  Comunitatea Europeană părea un vis imposibil. Iar calitatea de cetăţean european înseamnă totuşi mult mai mult decât să ai frigiderul plin şi să mănânci când vrei banane şi portocale.

 

P. S. În numărul de mâine al României libere veţi putea citi motivele pentru care vor merge la vot pe 25 mai personalităţi precum Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi mulţi alţii.   

 

  

  

 

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...