Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De ce e Ponta atât de trist?

Sabina Fati Actualizat: 28.05.2014 - 21:36

Premierul nu mai este nici jovial, nici zâmbitor, deși a câștigat detașat alegerile europarlamentare. Există însă cel puțin două motive care îl fac pe Victor Ponta să nu mai creadă în steaua lui norocoasă: aritmetica voturilor și contextul geopolitic regional.

Share

Premierul nu mai este nici jovial, nici zâmbitor, deși a câștigat detașat alegerile europarlamentare. Există însă cel puțin două motive care îl fac pe Victor Ponta să nu mai creadă în steaua lui norocoasă: aritmetica voturilor și contextul geopolitic regional.
 
 
Cu 37 la sută din voturile exprimate, PSD nu-și poate adjudeca președinția, mai ales dacă baronii nu sunt motivați să pună umărul. La Constanța și în Prahova social-democrații au obținut scoruri sub cele ale partidului (33 la sută), iar această neimplicare se poate transforma în trădare la toamnă, când PSD are nevoie de peste 51 la sută pentru a câștiga fotoliul de la Cotroceni. După testul de duminică, Victor Ponta înțelege că strategii lui nu au făcut cele mai bune calcule: premierul spera ca PSD să strângă în jur de 43 de procente, la care s-ar fi adăugat cele aproape 7% obținute de Mircea Diaconu cu ajutorul Antenei 3.
 
A fost trădat Victor Ponta sau PSD nu poate trece de 40 la sută? Deocamdată, premierul a primit un dublu avertisment, unul dinspre baroni, mai cu seamă dinspre cei care sunt acuzați în dosare de corupție, și un al doilea dinspre electorat, fiindcă doar două milioane de oameni au pus ștampila pe PSD. La fel ca Mircea Geoană sau Adrian Năstase, Victor Ponta are nevoie de baronii partidului pentru a câștiga. Dacă o parte dintre aceștia se hotărăsc să-și arunce candidatul peste bord, cum s-a mai întâmplat în istoria recentă a PSD, Ponta nu mai are nici o șansă. Nu doar dosarele de la Direcția Națională Anticorupție (DNA) îi supără pe liderii teritoriali ai partidului, ci și maniera de lucru a premierului, care ia decizii fără să-și consulte oamenii de bază. Năstase a făcut la fel înainte de prezidențialele din 2004 și a fost lăsat să cadă de foarte de sus.
 
Victor Ponta e trist fiindcă nu are nici o șansă să devină președinte cu un partid de 37 la sută, iar dacă PSD îl obligă să candideze, cariera lui politică se va da peste cap. Încercările lui de a fragmenta PNL și de a recrea USL, cu gândul că în acest fel va reface și electoratul care în 2012 a votat în proporție de aproape 60 la sută Uniunea lui Ponta și Antonescu, s-ar putea să fie iluzorii. Voturile strânse de Mircea Diaconu i-ar putea demonstra premierului că electoratul liberal nu se regrupează în spatele fugarilor PNL. Sociologul Vasile Dâncu a explicat că Diaconu „a atras o parte din intelectualitatea mai în vârstă din orașe mici și mijlocii care vota PSD sau USL, în general oameni de stânga“ și că „liberalii nu au pierdut nimic față de sondajele din ultimele două-trei luni, pe când în ziua votului PSD a pierdut 3-4 procente față de estimările anterioare“ (cursdeguvernare.ro). Bazinul electoral al social-democraților, cu sau fără dislocarea unei părți din PNL, poate ajunge, în cel mai fericit caz, la 44 la sută, insuficient pentru ca un politician fără carismă și fără un program original să poată câștiga prezidențialele.
 
După toate fandările lui spre estul mai mult sau mai puțin îndepărtat, Victor Ponta nu va fi ajutat nici din afară în eventuala cursă spre Cotroceni. Statele Unite, care mizează în zonă pe România și Polonia în această perioadă în care Rusia a devenit extrem de agresivă, și-ar dori la București un președinte stăpân pe el și cu o orientare pro-atlantică clară. Din această perspectivă, Ponta nu poate fi preferatul.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...