Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Bădulescu rupe masca de protecţie DNA de pe faţa lui Negoiţă

Marius Ghilezan 24.09.2020 - 08:38
Marius Ghilezan

Lupta politică se încinge. Se scot înregistrări, dosare, reţele, camarile. Aşa cum am prevăzut, spectacolul electoral din Bucureşti e privit de întreaga ţară.

Share

Oare nu e prea târziu să aflăm că unul ca Robert Negoiţă, elogiat pentru gărduleţele puse la blocuri şi parcurile pentru copii şi-a folosit poziţia pentru a-şi îmbogăţii cumetrii politici?

Recentele dezvăluiri ale viceprimarului Capitalei, Aurelian Bădulescu, despre grupul infracţional organizat al primarului sectorului 3, aşa cum a denumit reţeaua de căpuşat banii comunităţii a suspendatului de prefect, lasă cititorii cu gura fără mască.

Jos arama!

Cum a fost posibil ca în mai bine de cinci ani de zile nicio instituţie de control a statului să nu fie interesată de costul panseluţelor sau ale găleţilor atârnate de stâlpi din sectorul 3?

Lupta electorală e bună la ceva. Măcar, scoate gunoiul de sub preşul administraţiei.
Atât de lăudatul Negoiţă în primul mandat administrativ, în cel de-al doilea se pare, conform investigaţiilor minuţioase ale adversarului său politic de azi, Aurelian Bădulescu, s-a pus să dijmuie bugetul public pe lucruri fără număr: pavaje, găleţi de flori, rondouri inelare.

Cel puţin 20 de milioane de euro, aşa cum susţine Bădulescu, s-au vânturat de firmele subcontractante ale Administraţiei Domeniului Public sector 3 către cumetrii din Partidul Verde şi nu numai.

Cum a fost posibilă scurgerea de bani?

Simplu. Pentru a eluda Legea Achiziţiilor Publice, grupul format din Robert Negoiţă şi locotenenţii domniei sale, Florentin Corbureanu, Constantin Dumitrescu, Mihai Vărzan, actori necunoscuţi până acum publicului convins că “fără hoţie ajungem departe,” a pus la cale o matrioşcă.

Toţi patru naşi au codoşit ca bancnota cu şapte zerouri a spaţiilor verzi să se mărite cu ADP-ul, bărbatul pe care lumea îl credea că mânuie coasa.

Greşit. Doar 5% îşi reţinea comision şi belferea pe munca altora. Sigur că intervine cuvioasa întrebare: de ce a mai fost înfiinţată societatea comercială, controlată de Consiliul local, în proporţie de 96%, dacă toată instituţia de croit dosare e un biet vagonet de împins banii spre o zare sau alta?

Vocile lumii:

“Procurorii DNA pot găsi rapid inelele de logodnă ce-i leagă pe Florentin Corbuleanu, director al S.C. Administrarea Domeniului Public S.A, Constantin Dumitrescu administrator la SC Administrația Domeniului Public Bucureşti- Spații Verzi SRL, Mihai Vărzan administrator al SC ITEM-V Construcții SRL, de tatăl Comorei Robert Negoiţă.

Grupul a împărţit gospodăreşte feliile tortului de 21 de milioane de Euro, ştiind că niciun procuror nu numără firele de iarbă sau panseluţele ce n-au fost să fie. Dar documente vorbesc, ” ( din acuzaţiile incendiare, formulate de Aurelian Bădulescu)

 

 

Oare să fie atât de grele terapiile cu suflete, oferite procurorilor, în Burj Al Arab-ul de pe costiştea monumentului de prostie al ecologiştilor, batjocoritor numit parc natural?

Sectanţii cultului salvării nu văd dinţii pătaţi

Evlavioşii cultului de salvare prin operaţiunea clasică deja, de bătut petul în asfalt, nu sesizează esenţa. Doar dacă UM-urile media trimit haita la luptă asupra lui Negoiţă se produce un declick protestatar. Altfel, nimeni dintre ronţăitorii de borduri nu vede coruptul.  

Prin ochiometria lipsă a instituţiilor de forţă la ce a moşmondit acolo Robert Negoiţă se demonstrează încă o dată că penal ajungi doar dacă ai fluierat în biserica din pădure. Altfel nu se explică de ce pentru unii două secretare de la partid plătite din banii publici reprezintă penalitatea absolută, iar pentru sifonarea la greu a aproape 20 de milioane, niciun bondar din asprul zigot al anticorupţiei pure nu se aşează pe dosarele de crimă economică.

Terapiile cu suflete sau dictatul legilor?

Oare să fie atât de grele terapiile cu suflete, oferite procurorilor, în Burj Al Arab-ul de pe costiştea monumentului de prostie al ecologiştilor, batjocoritor numit parc natural?

Întrebările rămân întrebătoare, atât timp cât Belina mai e osul de peşte din gâtul rezistenţei, iar decapajul financiar din sectorul 3 e nevăzut, stai să te întrebi drept dacă nu e strâmbă lupta anticorupţie şi nu e măsluit kintalul.

Pentru unii mumă, pentru negoiţeşti, protecţie divină. Di vină, folosind un moldovenism cunoscut, sunt idioţii care cred că “fără hoţie ajungem departe.” Şi că hoţii lor sunt alfel decât hoţii noştri.

Aurelian Bădulescu se ia la trântă cu stupul de miere. Dar dacă iese vreo viespe şi-l înţeapă la ochi, de nu mai vede în duminica alegătorilor pe unde să mai pună ştampila, o să zică la cea fost bun băgatul laţului prin gardul stăpânirii?

Cu ce preţ, fratelo a vândut Dinamo?

Dinamo e deja vândută. La ce preţ? Nici sufletul lui Hîldan nu ştie. Păi şi atunci cum să numere procurorii stropii de rouă din găleţile de flori, dacă tot nu au voie să citească dosarele de la ADP care scot, Leliţă, Ioane, la lumină cum s-a împărţit prada?

Şi când te gândeşti că electoratul ştie că instituţiile de forţă nu se bagă în campaniile electorale. Dar ce va fi în the day after nimeni nu poate şti. Doar amăgiţii care trag din lozinci, precum din prafurile întremătoare, se vor lovi între picioare de bordurile crescute ca nişte ţeste.

Cuvios tronează boarea campionului transparenţei pe tembeliziuni. Şi bieţii curatori ai rechizitoriilor nu pricep să scoată din fus fuiorul.