Acordul UE-Mercosur reprezintă, pentru agricultura românească, echivalentul unui „condamnat la moarte” semnat cu zâmbetul pe buze în birourile de la Bruxelles și contrasemnat la București. Este o trădare sistemică a producătorului local, în favoarea unor interese geopolitice care nu pun nici o pâine pe masa românilor.
Iată motivele pentru care acest acord este un dezastru programat:
Concurență neloială și standarde duble: Fermierul român este îngropat în reglementări stricte „Green Deal”, obligat să folosească îngrășăminte scumpe și să respecte norme ecologice draconice. În acest timp, giganții agricoli din Brazilia și Argentina inundă piața cu carne de vită și cereale produse cu pesticide interzise în UE și pe terenuri defrișate masiv. Să ceri României să concureze în aceste condiții este cinism pur.
Colapsul prețurilor la poarta fermei: Intrarea masivă a produselor sud-americane ieftine va prăbuși prețul de achiziție pentru cerealele și carnea din România. Într-o țară care deja se luptă cu un deficit comercial imens pe zona alimentară, vom ajunge să ne privim fermierii dând faliment în timp ce rafturile magazinelor se umplu de marfă de peste ocean, de o calitate discutabilă.
Sacrificarea satului românesc: Pentru state ca Germania, acordul înseamnă exporturi de mașini și tehnologie. Pentru România, care nu are o industrie auto de aceeași magnitudine, miza este zero. Noi oferim la schimb stabilitatea socială a zonelor rurale, pentru a facilita profiturile corporațiilor din vest.
Faptul că guvernanții români au acceptat acest tratat fără a impune clauze de salvgardare drastice demonstrează o lipsă totală de coloană vertebrală. Se invocă „solidaritatea europeană” ca paravan pentru incapacitatea de a negocia protecția propriului popor. Mercosur nu este „oportunitate”, ci un asediu economic. Agricultura românească riscă să devină o piesă de muzeu, transformând țara, dintr-un potențial grânar al Europei, într-o simplă piață de desfacere pentru resturile lumii.
O inovație în acest acord este monitorizarea activă a oricărei creșteri bruște a importurilor, chiar și pentru produsele care se află deja sub cote stabilite. Este prima dată când UE include un astfel de mecanism activ de supraveghere într-un tratat comercial. În ciuda acestor mecanisme, eficiența lor depinde de viteza de reacție a Guvernului de la București în a raporta distorsiunile de piață către Bruxelles.
România poate invoca acea Clauză de Salvgardare Bilaterală, o „frână de urgență” care permite României, prin intermediul Comisiei Europene, să reintroducă rapid taxele vamale sau să suspende temporar preferințele comerciale, dacă importurile din statele Mercosur (precum carnea de vită sau cerealele) cresc atât de brusc, încât provoacă sau amenință să provoace prejudicii grave producătorilor autohtoni.
Experții spun că ar trebui să avem cote de import și limitări cantitative. Mai exact, acordul nu liberalizează total piața pentru produsele sensibile. Pentru a proteja fermierii, s-au stabilit limite stricte: importurile de carne de vită la tarife reduse sunt plafonate (de exemplu, la maximum 1,5% din consumul UE), restul fiind supuse taxelor standard. Sectoare precum carnea de pasăre, zahărul și mierea sunt supuse unor cote tarifare rigide, pentru a preveni inundarea pieței.
Pentru a „îndulci” impactul acordului, Comisia Europeană a pus la dispoziție un pachet de sprijin masiv de aproximativ 45 miliarde de euro la nivelul UE. Se estimează că România ar putea accesa aproximativ 4 miliarde de euro suplimentare pentru modernizarea fermelor și creșterea competitivității, ca măsură preventivă împotriva șocurilor de piață.
Dacă se va respecta reciprocitatea standardelor, România ar putea impune ca produsele din Mercosur să respecte aceleași standarde sanitare și fitosanitare draconice impuse fermierilor europeni. Dacă se demonstrează utilizarea unor pesticide interzise în UE sau nerespectarea normelor de trasabilitate, importurile pot fi blocate imediat pe motive de siguranță alimentară.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
