Cu puține săptămâni în urmă rectorii marilor universități de stat din România se vedeau la un congres unde se felicitau reciproc pentru reușitele din carieră, își trimiteau bezele și băteau palma pentru un debut al anului academic fără restricții de pandemie.
Acum, aproape de data tradițională a debutului anului universitar, 1 octombrie, și instituțiile de învățământ superior din țara noastră se văd în cu totul alt scenariu decât cel anunțat cu mândrie în comunicatele de presă.
O parte dintre facultăți au bifat deja festivitățile ce marchează debutul anului universitar, cu ceremonii desfășurate în online.
De la anunțuri triumfătoare ce prevedeau eradicarea dăunătoarei școli online, mediul academic a trecut la rugăciuni pentru cât mai puține cazuri de infectare cu COVID-19, ce ar permite măcar organizarea cu prezență fizică măcar a seminariilor ce presupun activități practice.
În plus, conducerile universităților mai au o mare temere: ca Guvernul să nu le impună testarea obligatorie pentru personalul nevaccinat.
Este factura pe care societatea românească trebuie să o plătească pentru politica Executivului Florin Cîțu care, în loc să achiziționeze teste de infectare cu Sars COV 2 pentru angajații din sectorul bugetar, conștient fiind că dispoziția la administrarea serului anti-COVID-19 nu este la un nivel ridicat, a continuat să cumpere cantități impresionante de vaccin.
Totuși, având în vedere influența și prieteniile între rectorii marilor universități, puternic ancorați în viața politică, și partidele politice care fac legea în Parlament, e previzibilă o alocare de bani suplimentară, pentru a ajuta mediul academic să depășească o perioadă dificilă pentru care instituțiile de învățământ superior conduse de politruci au contribuit într-un procent considerabil.
Mai îngrijorător este că, în eventualitatea schimbării actualului Executiv, la conducerea Ministerului Educației sunt șanse mari să ajungă tot un rector al unei universități de stat, care și-a demonstrat cu vârf și îndesat incapacitatea managerială.
