Ani la rând, închirierile pe termen scurt au funcționat într-o zonă confortabilă, la granița dintre inițiativă personală și o formă tolerată de evaziune.
Intervenția Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este, de fapt, o surpriză, ci o întârziere. Statul nu a ținut pasul cu viteza cu care economia digitală s-a dezvoltat, iar acum încearcă să recupereze ani de neglijență instituțională, dintr-o singură mișcare. Se va descoperi că unii nu au declarat venituri, ci, mai mult, au creat o cultură a improvizației fiscale, în care „merge și așa” a devenit normă.
Campania de controale ne arată că tehnologia schimbă raportul de forțe. Dacă până ieri, statul era aproape orb în fața acestor venituri, astăzi are acces direct la date. Începe să vadă sau să arate că vede și, inevitabil, începe să și ceară.
Dar, există și o altă față a problemei. Mulți dintre cei vizați nu sunt mari evazioniști, ci oameni care au profitat de o oportunitate economică fără să fie ghidați clar de reguli simple și aplicate consecvent. În lipsa unei educații fiscale reale și a unei legislații adaptate rapid, vina este împărțită. În realitate, nu tehnologia îi trădează pe cei care au ocolit taxele, ci momentul în care statul a decis, în sfârșit, să o folosească
Ceea ce urmează va fi un test de maturitate, atât pentru contribuabili, cât și pentru instituții. Dacă statul va continua doar cu sancțiuni, fără să simplifice regulile și să creeze un cadru predictibil, va alimenta aceeași neîncredere care a generat problema. Dacă însă va transforma controlul în normalitate și transparența în regulă, atunci această „vânătoare” de venituri nedeclarate poate deveni începutul unei economii mai corecte.
Mi-ar plăcea să cred că această ofensivă fiscală va pune capăt iluziei că banii câștigați online pot rămâne, la nesfârșit, în afara radarului statului.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
