Prăpastia dintre fotbalul maghiar și cel românesc se adâncește tot mai mult. Naționala României pierde la scor de forfait cu Muntenegru, în Giulești, în timp ce selecționata Ungariei bate Anglia cu 4-0 la ea acasă.
Multe comentarii și mari frustrări au stârnit cele două rezultate puse în oglindă.
Presa sportivă din lume vorbește deja despre un nou miracol maghiar. Dar pe ce baze s-a construit echipa lui Marco Rossi (managerul italian adus la cârma naționalei Ungariei), care a îngenuncheat Anglia pe Molineux Stadium din Wolverhampton?
Jurnaliștii londonezi au făcut o reevaluare a naționalei de aur, condusă de Ferenc Puskás, care bătea cu 6-3 Anglia în match of the century, cum era definită partida în anul 1953.
Peste capul antrenorului federal maghiar, planează Puskás ca un înger. Lui i se aduc zilnic ofrande și omagii. A construit o națională care juca de la egal la egal cu greii lumii, prin anii ’50. Ungurul a ajuns la Real Madrid și era mai cunoscut decât Di Stefano.
Memoria nu e tricicletă
În Ungaria (i)liberalului Viktor Orbán, memoria nu e un bagaj uitat în gară, ci un izvor imens de adăpat demnitatea, care nu e o tricicletă în căutarea jobului pierdut.
Din 1926, Anglia n-a mai primit patru goluri acasă. Fanii englezi cer demisia antrenorului Gareth Southgate, pe motiv că riscă să retrogradeze în Liga B a Ligii Națiunilor.
Ungaria conduce “Grupa morții,” cum a fost denumită cea în care joacă alături de Anglia, Italia și Germania, în Liga Națiunilor.
România e la coada grupei, deși sorții i-au fost prielnici. Naționalele Bosniei și Herțegovinei, a Muntenegrului, Finlandei nu se compară cu groapa de lei menționată.
În Giulești, fanii au cerut degeaba demisia lui Edi Iordănescu.
Nu se poate reconstrui mândria unei națiuni fără succes în sport. Premierul Ungariei, Viktor Orbán știe asta. E cea mai facilă cale de a ferici o țară. Cât l-a costat succesul de azi?
“FRF, m…e FRF!”
Dar până atunci, să reascultăm ecoul: “FRF, m…e FRF!” Cât dă statul român pentru finanțarea fotbalului românesc? Zero bani, în bugetul anual, până la venirea lui Eduard Novak la Ministerul sporturilor, care a promis, dar încă n-a dat.
Federația Română de Fotbal e cea mai înjurată entitate sportivă. Dacă România a coborât pe locul 48 (în clasamentul FIFA, Ungaria a urcat pe poziția 40) de vină este conducerea FRF. Că Poli Timișoara rămâne în Liga a două (printr-un artificiu de regulament) și a retrogradat Dinamo, doar Răzvan Burleanu se face vinovat.
Fanii fotbalului au uitat că-n București s-au construit patru stadioane noi, doar pentru că FRF a pus presiune pe factorul politic. A înscris România ca gazdă a unor meciuri din Campionatul European și ne-a căzut pleașca.
Dar stadioanele fără echipe sunt ca bălțile fără broaște. Totuși, madrigalul dat de galeria lui Rapid arată că nu totul e pierdut. Că mai există o brumă de speranță peste latifundiile disperării unui neam care nu se dă învins.
Dar ce a făcut Viktor Orbán?
Dar până atunci să vedem ce au făcut cei trei președinți, de la Ion Iliescu încoace, pentru fotbalul românesc? Nu numai că nu au investit în centre sportive, n-au educat tinerii în spiritul olimpic, n-au dat doi bani pe antrenorii de fotbal, nu s-au folosit de fostele glorii din Echipa de Aur, au înmormântat cât s-a putut mândria unei națiuni.
Statul paralel a intrat și-n arenele sportive. Adrian Mutu, coatch-ul care a făcut performanțe cu echipa U21, la Campionatul European din Italia, n-a putut să antreneze nici CFR Cluj, nici echipa Națională, pentru că părinții lui n-au stat la masă cu sistemul, prin celebrele sufragerii ale generalilor.
Națiunile eroice, de când e lumea, au fost conduse de lideri războinici, devotați țării, nu cu mentalitate de vasali.
citește și: Pacea corvetelor de la Kogălniceanu
Dacă s-ar dori să se facă ceva, degrabă ar trebui trimiși o serie de politicieni în cantonament la Budapesta, că tot avem o Națională a parlamentarilor.
Demnitatea se obține prin cunoaștere, nu prin închinări la înaltele porți.
Nu poți cultiva succesul când n-ai semănat nimic. Priviți aroganța lui Iohannis și vă întrebați unde mai încape atâta forță de sfidare a unui popor credul, care l-a ales?
Academia lui Hagi și academiile maghiare
Emblema eșecului în fotbal este Academia lui Hagi. A trebuit să se asocieze cu o primărie abulică pentru a supraviețui. Statul nu l-a ajutat pe legendarul fotbalist cu niciun leu. Asta în timp, ce în Ungaria,nu mai puțin de 500 de milioane de euro au ajuns către Academiile de Fotbal, iar în ultimii ani s-au construit peste 650 de terenuri de fotbal în toată țara.
În plus, bugetul Federației din Ungaria a ajuns la 150 de milioane de euro, iar prima reprezentativă s-a calificat la Euro, învingând în meciul decisiv chiar Islanda, reprezentativa care ne-a lăsat pe noi acasă.
Bugetul FRF e undeva pe la 18 milioane de Euro. Noi nu ne-am mai calificat la nimic. Spectrul morții naționalei se întinde mai rău decât ultima pecingine.
În ultimii zece ani, guvernele succesive, conduse deViktor Orbán, au făcut posibile investiții de peste două miliarde de dolari, printr-un sistem flexibil de deductibilitate fiscală. Traduceți TAO! Firmele care sponsorizează o echipă din lista celor trei sporturi agreate plătesc mai puțini bani la taxe și impozite. Astfel, mediul antreprenorial este stimulat.
Când vorbești despre performanță, mai întâi te întrebi cât ai investit?
Din start, competiția dintre România și Ungaria e inegală.
VOCILE LUMII
BBC
Post public britanic
”Pentru a discuta despre succesul Naționalei de azi a Ungariei, care se bate de la egal la egal cu cele mai bune selecționate din lume, trebuie să te întorci în 1953 și la celebra victorie cu 6-3 a “magicienilor maghiari,” pe Wembley. Vorbind despre performanțele lui Rossi, nu poți să nu te gândești la ce sarcină monumentală s-a angajat,” a scris ieri BBC.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
