Partidele populiste europene de extremă-dreapta au crescut pe valuri de sentimente anti-imigrație, euroscepticism și protecționism economic. În prezent, ele formează a doua cea mai mare grupare din Parlamentul European, împărțită în trei facțiuni: Identitate și Democrație, Conservatorii și Reformiștii Europeni și un al treilea grup format din partide neafiliate.
Principalul partid de extremă dreaptă din România, Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR), aparține categoriei a treia, „neafiliată”. Înființat în 2019, el reunește conservatori religioși, naționaliști, negaționiști COVID-19 și anti-vaxxeri, toți uniți în denunțarea așa-numitei „dictaturi a elitei”. Susținătorii săi sunt preponderent bărbați tineri din spațiul urban aflați în situații precare din punct de vedere economic, în principal din Estul României și din diaspora românească din Europa. Principalii ideologi – Claudiu Târziu și George Simion – au articulat un discurs specific ce amestecă Ortodoxia Creștină, naționalismul intolerant, o formă de anti-capitalism inconsecvent si ecologismul, producând o formulă populistă ce deviază de la modelele Occidentale de extremă dreaptă.
România ca democrație semi-periferică
Creșterea AUR este în principal un răspuns la mai multe presiuni sociale, economice și ecologice care caracterizează România post-comunistă. După căderea comunismului în 1989, au existat mari așteptări ca țara să se alinieze treptat cu democrațiile laice și capitaliste occidentale. Cu toate acestea, odată cu rearanjarea sistemului mondial, România a devenit un jucător semi-periferic și semi-autonom în ordinea capitalistă globală.
În ciuda instituirii unui sistem de partide plural și a drepturilor liberale, promisiunea prosperității generale nu s-a materializat. Inegalitatea structurală, sărăcia și corupția sistemică au alimentat polarizarea politică și emigrația în masă. Pe lângă natalitatea scăzută, emigrația a declanșat o scădere severă a populației: cel puțin 5,7 milioane de români trăiesc și lucrează în prezent în străinătate, ceea ce a avut un impact dăunător asupra economiei și coerenței sociale.
Majoritatea românilor sunt dezamăgiți față de elitele politice, iar atractivitatea integrării în UE a scăzut de-a lungul timpului. Ortodoxia creștin-naționalistă oferă un minim de alinare, dată fiind inegalitatea rampantă și anxietatea socială, in timp ce naționalismul rămâne o trăsătură generală a întregului spațiu politic. România a avut mai multe valuri de mobilizare din partea partidelor de extremă dreaptă precum Partidul România Mare și Partidul Unității Naționale Române. Prea dependente de liderii lor carismatici acestea au slăbit treptat, lăsând câmpul deschis pentru AUR.
„Anti-colonialism”, „anti-capitalism” și Ortodoxie
Analiza stințifică a populismului de extremă dreaptă tinde să se concentreze pe cazurile Europei de Vest și Centrale. Îi prezintă pe populiștii de extremă dreaptă ca fiind ghidați de ideea unui „popor” pur și omogen, amenințat de elite liberale corupte și de imigrația în masă. Cercetătorii susțin, de asemenea, că religia creștină este folosită de populiștii de extremă dreapta in mod strategic, in termeni de cultură sau patrimoniu, cu efecte secularizante. Mai mult, se crede că partidele europene de extremă dreaptă cel mai des invocă ecologia în mod strategic, pentru a fenta presiunile externe ale UE sau pentru a atrage tineri alegători.
Într-o analiză recentă, susținem că AUR se îndepărtează de acest model și contestăm ipoteza conform căreia partidele din Europa de Est imită în mare parte modelele occidentale. În primul rând, România este o țară de emigrație, iar AUR se concentrează pe conversia țării într-o „colonie” care oferă resurse umane și naturale ieftine Europei de Vest. În timp ce multe partide europene de extremă dreapta vor închiderea granițelor pe motive de migrație invocând teme rasiste neo-malthusiene și „teoria înlocuirii”, AUR răspunde „anxietăți demografice” a românilor, susținând politici familiale, repatrierea diasporei şi reîncorporarea Republicii Moldova. De asemenea, partidul promovează natalismul bazat pe revenirea la stilul de viață creștin, „natural” al familiei heterosexuale. Intelectualii partidului pun sub semnul întrebării emanciparea femeilor, libertățile sexuale și reproductive pe linii conservator-patriarhale.
Limbajul anti-colonial este invocat pentru a denunța exploatarea capitalistă de către agenți străini și a daunelor ecologice cauzate de ei la periferia Europei. AUR dă glas unui sentiment larg împărtășit conform căruia forțele corporatiste globale susținute de profitorii interni au exploatat resursele României după căderea comunismului, transformând țara într-un „spatiu care nu contează”. Descriind România ca o „colonie”, AUR critică și statutul de membru de rang secund în UE, reactivând resentimente geopolitice existente față de marginalitatea economică și culturală a României în Europa. Acest discurs este atractiv deoarece dezvoltă tradiții locale de gândire naționalistă și anti-imperială care datează din secolul al XIX-lea si care au continuat in forme diferite de-a lungul timpului pana in prezent. Este de remarcat faptul că, după 1989, atât politicienii și intelectualii de stânga, cât și de dreapta au folosit acest limbaj pentru a condamna costurile sociale și ecologice ale liberalizării si privatizării economice sălbatice ce a caracterizat integrarea țarii in sistemul capitalist mondial.
AUR se depărtează, de asemenea, și de natura secularizantă a populismului de extremă dreaptă. Ei cred că Ortodoxia creștină este esențială pentru mântuirea personală și națională, ca fundament teologic al tuturor politicilor, inclusiv al politicii de mediu. Principalul „dușman” al AUR nu este Islamul, ceea ce îi deosebește de alte partide de extremă dreaptă occidentale, care pledează pentru secularism și imbratișeză în mod ipocrit feminismul și drepturile LGBTQ* pentru a demoniza populațiile musulmane. Principalul adversar al AUR este secularismul, o „impunere colonială” și „neo-marxistă”. În viziunea anti-laică a partidului, religia este văzută ca o sursă cheie de normativitate pentru existența pământească, cuprinzând relațiile de gen, sexualitatea, familia, și ecologia. Partidul pledează astfel pentru o „contrarevoluție” sau „revoluție conservatoare” care vizează restabilirea socială și politică principiilor ortodox-creștine.
Ecologism de extremă dreaptă
AUR are o poziție deosebită și în ceea ce privește ecologia. Datorită angajamentelor ecologice ale lui Simion, mediul este o temă principală pentru partid. De la înființare, imaginea decăderii naționale care motivează liderii AUR a fost încadrată și în termeni de mediu, o „revoluție sustenabilă” fiind prezentată ca parte integral a „revoluției conservatoare”. Perspectiva ecologică a AUR este întemeiată teologic: interesele națiunii rânduite divin primează, iar națiunea este văzută drept capabilă de o mare virtute creștină și de progres sustenabil pe teritoriul său, cum a fost dat el de Dumnezeu.
Temele anti-coloniale fac parte și ele din ecologismul marca AUR. AUR condamnă exploatarea abuzivă a resurselor naturale ale României de către capitaliștii externi, susțin controlul național strict al resurselor și promovează suveranitatea alimentară. Drepturile animalelor sunt sacrificate pe altarul unei viziuni teologice ce așează oamenii drept administratorii creației divine. Astfel, AUR sărbătorește figura „țăranului român autentic” – construit ca model de „naturalitate” și „management sustenabil”. Accentul mare pus pe protecția pădurilor – simbol cheie al rezistenței anti-imperiale și al identității naționale – reproduce o imagine exotizantă a periferiei continentului, integrând România in imaginea „frontierei sălbatice” est-europeană.
Contradicțiile programului AUR
Discursul AUR prezintă mai multe contradicții. În primul rând, există o tensiune între angajamentul lor de a susține sustenabilitatea ecologică și apărarea intereselor economice ale națiunii, ceea ce duce la o poziție oportunistă față de standardele ecologice UE.
În al doilea rând, în timp ce critică exploatarea capitalistă și inechitățile economice și ecologice pe care le-a generat, AUR nu are o poziție consecventă: partidul propune un capitalism românesc care sa avanseze interesele națuinii.
În al treilea rând, AUR oscilează între protecția bunăstării pământești a națiunii și un „optimism escatologic” creștin al salvării prin credință, care trivializează preocupările pământești, inclusiv cele de mediu.
Aceste contradicții nu vor afecta, totuși, atracția AUR. Ascensiunea sa politică semnalează o formă nouă și puternică de populism de extremă dreaptă în Europa, cu un mesaj politic toxic, dar formidabil, care rezonează profund cu mulți români dezamăgiți. Viziunea lor prezintă pericole serioase atât pentru democrație, drepturile femeilor si ale minoritaților, cât și pentru o tranziție ecologică veritabilă.
