Pe când profeții continuă să ridice miza, opinia publică este surprinzător de pragmatică.
Piața aglomerată a viziunilor despre AI a primit în ultimele luni două intrări remarcabile. Prima, semnată de Papa Leon, atrage atenția asupra provocării de a păstra demnitatea umană în epoca mașiniloratotștiutoare. Apoi este Elon Musk. În versiunea sa, AI va aduce nirvana în cinci până la zece ani, pe măsură ce devine mai inteligentă decât oamenii, munca devine opțională, iar banii dispar. Vom deveni labradori de companie ai unei superinteligențe care ia toate deciziile importante în locul nostru.
Cu discursul despre AI dominat de afirmații tot mai extravagante, merită privită fotografia surprinsă de sondajul Mandate, realizat în nouă țări. Institutul global de sondare a întrebat aproape 14.000 de respondenți din Statele Unite, Regatul Unit și șapte țări europene despre atitudinile lor față de AI.
Rezultatele sugerează o diviziune geografică izbitoare. În timp ce 50 la sută dintre americani și 46 la sută dintre britanici spun că efectele AI asupra societății sunt deja negative, cifra ajunge la doar 35 la sută înEuropa continentală.
Chiar și acolo unde ideologia intră în ecuație, geografia rămâne decisivă. Printre alegătorii progresiști din Statele Unite și Regatul Unit, majorități – ajungând până la 57 la sută – văd AI ca pe ceva dăunător. Printre grupuri politice similare din Ungaria, Polonia și Spania, însă, predomină răspunsurile pozitive și neutre. Ostilitatea față de AI din partea stângii nu este, deocamdată, un produs european, ci unul distinct anglo-american.
De ce diferența? Un motiv este că Europa nu conduce cursa frontierei tehnologice. Opoziția locală față de centrele de date gigantice nu a cuprins continentul așa cum s-a întâmplat în Statele Unite. Circa 63 la sută dintre americani spun că un centru de date lângă casa lor ar fi o veste proastă, față de o cotă între jumătate și o treime din această cifră în țările europene.
Între timp, valul de pierderi de locuri de muncă atribuite AI nu a început încă în Europa. O tehnologie ale cărei costuri rămân în mare parte ipotetice poate fi mai ușor de acceptat decât una ale cărei efecte sunt deja resimțite. Datele privind utilizarea indică în aceeași direcție. Anglofonii folosesc AI cel mai puțin: doar 37 la sută dintre britanici și 47 la sută dintre americani folosesc săptămânal un chatbot AI, față de 65 la sută dintre spanioli. Având în vedere cât de puternic domină AI presa și politica britanică și americană, acest decalaj pare mai puțin o ignoranță și mai mult un scepticism.
Dar niveluri mai scăzute de scepticism nu înseamnă neapărat entuziasm. În mare parte din Europa continentală, un număr mare de respondenți rămân neutri sau nehotărâți cu privire la meritele AI: 45 la sutădintre respondenții din Ungaria și Italia, 44 la sută în Franța, 43 la sută în Polonia și 41 la sută în Germania oferă un răspuns neutru sau „nu știu”. Contrastul european nu este, așadar, pur și simplu întreoptimism și pesimism, ci între publicuri care și-au format deja o opinie și cele care încă nu au făcut-o.
A doua concluzie majoră privește genul. În fiecare țară chestionată, bărbații sunt mai pozitivi față de AI, iar femeile mai negative. Latura întunecată a tehnologiei poate oferi o parte din explicație: femeile sunt, covârșitor, victimele deepfake-urilor, ale pornografiei nonconsensuale și ale hărțuirii alimentate de AI.
Scriind din Silicon Valley săptămâna trecută, columnistul de la Guardian, Timothy Garton Ash, s-a întrebat dacă până și un dezastru AI de amploarea Hiroshimei ar fi suficient pentru a determina omenirea săse protejeze. A concluzionat că probabil nu ar fi. Garton Ash caută frânele lipsă în fața catastrofei – în coordonarea elitelor, în tratate și în altă parte. Totuși, nu ia în considerare publicurile înseși și rolul sauinfluența lor.
Sondajul Mandate sugerează o imagine mai banală și, poate, mai utilă. Opinia publică este cu un pas înaintea discursului despre AI. Oamenii nu tânjesc după condiția de labrador și nici nu așteaptăapocalipsa cu mâinile în sân. Folosesc tehnologia, îi văd beneficiile și cer reguli, responsabilitate și protecție – exact ce te-ai aștepta de la o societate matură.
Ceea ce diferă între spațiul anglofon și Europa continentală, în privința regulilor, este punctul de plecare. În primul caz, este vorba despre limitarea unei tehnologii deja considerate dăunătoare; în al doilea, despre garanții pentru o tehnologie pe care oamenii încă nu au decis pe deplin cum să o judece.
Acesta este un mandat constructiv, nu o reacție de respingere. Adevărata prăpastie în guvernanța AI nu se află între publicuri iresponsabile și elite responsabile. Ea se află între publicuri care deja dorescreglementare și instituții care nu au transformat încă această cerere în politici.
Frica, singură, nu va reuși să acopere această prăpastie. Nicio tehnologie din istorie nu s-a răspândit atât de rapid, iar oamenii nu îmbrățișează ceva în acest ritm din naivitate. Ei îi văd utilitatea. O interdicțietotală ar fi ușor de cerut, dar o politică proastă pe care să miza cineva, genul de politică ce pierde în fața realității trăite în mai puțin de un ciclu electoral. Chiar și Papa Leon cere reguli, nu interzicerea.
AI reprezintă, așadar, atât o oportunitate, cât și un test pentru Europa. Cererea pentru garanții serioase există deja. Partea grea este ce urmează: scrierea unor reguli bune, apoi munca și mai grea de a le puneîn aplicare.
Pentru progresiștii europeni, avertismentul este la fel de clar. Nu importați războiul cultural anglo-american în jurul AI, în care stânga deține frica, iar dreapta deține viitorul. Poziția deja vizibilă în date este maisimplă: îmbrățișați tehnologia, protejați lucrătorii și scrieți regulile.
AI rămâne o problemă cu vizibilitate scăzută, dar intensitate ridicată. Nu poți construi o coaliție pe baza ei, dar o poți pierde pe aceasta cu prea multă ușurință. Europa are o fereastră de timp înainte ca publicurile sale să se decidă. Mai bine, așadar, să le asculte înainte să vină nota de plată. Pentru o dată, ei sunt înaintea profeților lor.
