După cum vedeți și simțiți, răsfoindu-ne ziarul, „România liberă“ pășește de astăzi pe un nou drum. Este un drum despre care nu știm unde ne va duce. Știm însă că e cel mai puțin bătătorit, pentru că nu mulți se încumetă să îl străbată. Iar asta face toată diferența, ca în celebra poezie a lui Robert Frost.
Motivul ține de felul în care arată jurnalismul zilelor noastre.
Trăim într-o epocă în care presa tipărită trage să moară și în care mulți se grăbesc să-i cânte prohodul. O epocă în care orice bârfă devine „breaking news“ pe burtiera televiziunilor sau în largul internetului. O epocă în care pixelii contează mai mult decât cuvintele.
O epocă în care interesul public a fost înlocuit de cancanuri și chiloțăreală. O epocă în care unii cred că orice postac poate fi jurnalist și, la o adică, jurnaliștii nu sunt decât niște postaci.
O epocă în care cititorii ar vrea să citească gratis, dacă se poate, și în care adevărul trece de multe ori prin buzunarele patronului. O epocă în care politicianul se poartă ca și când ar fi nu slujbașul, ci stăpânul nostru.
Să-ți propui renașterea unui ziar în atari condiții pare o misiune nebunească.
„România liberă“ împlinește în curând 140 de ani de istorie. O istorie, fără îndoială, cu lumini și umbre. De la ziarul care marca independența statului român la 1877 și în care apăreau semnături ca Eminescu, Delavrancea, Vlahuță, Caragiale sau Maiorescu până la organul Frontului Democrației și Unității Socialiste sub dictatura lui Dej și Ceaușescu. De la ziarul anticomunist condus în anii ’90 de un mare gazetar ca Petre Mihai Băcanu până la ziarul scris astăzi de cea mai bună echipă de jurnaliști a momentului.
Sigur, nu putem fi întotdeauna de acord. Există destule momente în care am altă părere decât colegii mei. Dar pentru mine, așa cum zice o vorbă, „faptele sunt sfinte, opiniile sunt libere“. Iar asta face parte din spiritul neatins de vremuri al ziarului nostru.
Se prea poate să mai și greșim uneori. Se prea poate ca unele articole să vă placă, altele nu.
Nu uitați însă niciodată ce spunea, înainte de a fi un mare scriitor, marele gazetar Albert Camus: „Presa liberă poate fi, fără îndoială, bună sau rea, dar cu siguranță, fără libertate, ea nu va fi niciodată altfel decât rea“.
În fine, aș fi ipocrit să nu recunosc că „România liberă“ are și probleme. Dar nu ne așteptăm să ne ajute nimeni și nici nu cerem să ni se dea.
Speranța ne-o punem în voi, cititorii, cei care înțelegeți că nu există nimic de calitate fără un preț. Un preț mic în comparație cu luxul libertății noastre.
Vă mulțumim!
