Puţini ştiu că există o fabrică de tramvaie în Bucureşti. Îi spune URAC – Uzina de Reparaţii „Atelierele Centrale”, se află undeva pe la Lizeanu, în apropierea spitalului Colentina şi în curând va împlini peste o sută de ani de existenţă. De pe poarta acestei mici uzine a ieşit în 2009 tramvaiul Bucur Low Floor (“Bucur, Podea joasă”), cel mai modern tramvai romanesc, cu podeaua coborâtă, până în dreptul refugiului. Unii i-au zis Loganul tramvaielor fiindcă e ieftin (costă sub un milion de euro faţă de trei milioane de euro, cât face un tramvai produs în străinătate), este adaptat nevoilor românilor şi este produs în totalitate în ţară. Vatmanii l-au poreclit simplu „Lăcusta”, datorită culorii sale măslinii. De altfel, în depou toate tramvaiele au poreclă, indifferent de anul lor de fabricaţie. Se numesc Obama dacă sunt negre, Submarinul, dacă sunt galbene şi lista poate continua cu „Băiatul cu apă” sau „Pantera Roz” (tramvaie care au fost roz, dar care acum sunt albe). „Aşa le alintă vatamanii. Până la urmă una e să strigi „Vino cu Lăcusta”, alta e să zici „Adu-mi Bucur Low Floor”, dezleagă enigma Toma Constantin, şeful depoului Dudeşti din Bucureşti, locul în care trag cele mai moderne tramvaie care circula pe liniile din Capitală.
Se pregătesc încă opt tramvaie Bucur LF
Proiectanţii nu s-au gândit prea mult la denumire, au ales un nume simbolic pentru Bucureşti şi în rest au avut grijă ca noul lor model să fie unul fiabil care să nu treacă prea des prin service pentru reparaţii. „Prima ieşire cu tramvaiul a fost într-o noapte de vară. Unul asculta motorul, altul era atent la suspensii. Eram bucuroşi că suntem cu tramvaiul pe stradă, că circulăm cu un produs la care am lucrat, dar ne-am izbit şi de probleme. Ne-am dat seama că multe dintre refugii nu erau pregătite pentru acest tip de tramvai şi, mai târziu, am desfăcut părţile din refugiu care se intersectau cu geometria tramaviului”, povesteşte inginerul George Cazan, unul dintre cei care au fost implicaţi în proiectul Bucur Low Floor.
În trafic sunt înscrise deocamdată cinci modele Bucur LF, care circula doar pe linia 1, dar de la anul ar mai putea intra în circulaţie încă opt. Acestea sunt deja în procesul de producţie, cinci fiind în stadiu avansat, iar trei într-o etapă intermediară de fabricaţie. „Dacă au linie separată, tramvaiele sunt un mijloc de transport foarte efficient. Sunt rapide, nepoluante, pot duce mulţi călători pe o distanţă mai mare”, spune inginerul George Cazan de la urac.
Ca să iasă în trafic şi celelalte tramvaie Bucur LF totul va depinde de finanţarea Primăriei. „Dacă primăria va cumpăra tramvaiele produse de noi, treptat vom putea înlocui vehiculele mai vechi, care circulă în tot Bucureştiul”, speră iginerul George Cazan. Noile tramvaie vor avea un design elegant, podeaua total coborâtă, trapă pentru persoanele cu disabilităţi, sistem modern de frânare, motoare cu consum mic de eneergie. „Cele cinci modele Bucur LF produse până acum au un consum de energie cu 40% mai mic faţă de vehiculele mai vechi. Sunt motoare robuste, fiabile, care nu au nevoie de multe operaţii de întreţinere”, explică Valeriu Bulf, inginer proiectant la URAC. Nu le lipseşte nici măcar „cutia neagră”, întocmai ca la avioane. „De fapt, este vorba despre un sistem de diagnoză, care arată când a frânat şoferul, când a semnalizat stânga-dreapta, ce viteză avea când a frânat şi multe alte date care, la o adică, pot ajuta în caz că s-a produs un accident”, detaliază Valeriu Bulf.
Un singur lucru le lipseşte celor cinci tramvaie Bucur LF – aerul condiţionat. Norc însă cu acoperişul din material termoizolant care nu atrage căldura. „Sperăm ca noile modele să aibă altă soartă şi să le putem echipa şi cu aer condiţionat. A fost o problemă de finanţare, nu de tehnică”, spune inginerul George Cazan.
Am supravieţuit pe timp de criză
De pe urma producţiei de tramvaie au câştigat nu doar călătorii care s-au ales cu mijloace noi de transport în comun, ci şi cei o mie de angajaţi ai uzinei bucureştene URAC. „Producţia ne-a permis supravieţuirea pe timp de criză. Au fost şi la noi disponibilizări, dar nu putem spune că au fost masive. „Ar fi păcat să se termine şi cu industria asta. Nu e atât de poluantă, plus că antrenează alte industrii. Avem nevoie de ţevi, de vopseluri, de produse electronice, de boghiuri. E bine când se mai produce şi ceva românesc”, spune George Cazan, unul dintre cei mai vechi angajati de la URAC. In uzina sunt angajati o mie de muncitori, însă nu toţi sunt implicaţi in procesul de producţie. „Tot noi facem şi mentenanţa tramvaielor mai vechi, reparaţii, plus partea de resturare şi confecţionare vagoane de epocă. De exemplu acum, avem un contract cu un muzeu al transporturilor din Viena. Am resturat cinci vagoane pentru muzeu, iar pentru regia noastră alte patru” explică inginerul George Cazan, apoi vine cu exemplul orasului Cluj, unde recent a câştigat o firmă poloneză contractul cu primaria. „Au comandat vreo 12 tramvaie. Nu-i păcat că nu s-au făcut în România”, se întreabă inginerul.
Şi la Bucureşti au fost discuţii legate de achiziţionarea din afară a unor tramvaie moderne, dar în cele din urmă s-a renunţat la idee. „Să dai trei milioane pe un asemnea tramvai faţă de un milion cât costă al nostru şi să mai menţii şi mâna de lucru e o diferenţă. În plus, tot noi facem şi mentenantă, ceea ce scade mult costurile”, completează inginerul Valeriu Bulf.
Pentru tramvaiul Bucur LF a lucrat o echipă de 50 de oameni care a reuşit să prducă tramvaiul în aproximativ două luni. Perioada de testare a fost de o săptămână, iar durata de viaţă pentru acest model ar putea fi de aproximativ 20 de ani. În mod normal, un tramvai ar trebui scos din uz după 15 ani de folosire.
Bucur LF: CARACTERISTICI
26 de metri lungime,
2,45 metri lăţime
43 de locuri pe scaune,
265 locuri în picioare
3 corpuri de caroserie,
Viteză de 60 de kilometri pe oră, dar a fost programat să nu depăşească mai mult de 50 de kilometri pe oră
