Cinci așezări rurale din județul Sălaj sunt sate-“fantomă”, care există mai mult pe hârtie decât în realitate. Chiar dacă nu au nici un locuitor sau câte unul ori doi săteni, așezările figurează ca sate ce aparțin de autoritățile locale înregistrate la Direcția Județeană de Statistică.
Potrivit datelor de la recensământul din 2011, multe dintre așezările din județul Sălaj sunt sate de mărime mică și medie care se confruntă cu depopularea. Posibilitățile reduse de a dezvolta agricultura duc la dispariția locuitorilor din satele sălăjene. Sunt sate în care bătrânii încep să dispară, tinerii nu apar, iar investițiile nu există.
Pădureni – localitatea care din 1992 există doar pe hârtie
Satul Pădureni din comuna sălăjeană Camăr este o localitate așezată la extremitatea nord-vestică a județului Sălaj, la granița cu județele Bihor și Satu Mare. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în 1956 sub numele de Pădureni, cătun al satului Camăr.
Încă de la recensământul din 1992, satul nu mai avea nici un locuitor trecut în documentele oficiale. La fel, fără nici un locuitor a figurat așezarea și la recensămintele din 2002 și 2011. Ultimii oameni care au trăit în Pădureni s-au mutat în centrul de comună, la Camăr. Mai exista însă o casă în Pădureni care aparținea unui cioban, dar a fost demolată anul trecut, după cum ne spune edilul comunei Camăr, Levente Szabo.
O singură femeie, trecută de șapte decenii de viață, mai avea în buletin trecut satul Pădureni ca localitate de domiciliu, însă aceasta s-a stins în 2014, povestește edilul.
În Pădureni mai sunt doar terenuri, pășuni și livezi; unele sunt folosite de moștenitorii celor ce au trăit acolo, iar o parte deja au fost vândute de către cei care au plecat din comună.
Locul unde este amplasat satul este o zonă mărginită de păduri și dealuri. “Eu cred că acolo s-ar putea investi într-o zonă de agrement, dar terenurile sunt proprietăți private. Primăria Camăr nu are acolo teren unde să poată investi”, ne spune edilul comunei Camăr.
Sărmășag –comuna cu două sate pustiite
Comuna Sărmășag este situată în nord-vestul județului Sălaj și este compusă din șase sate, dintre care două sunt pustiite. Satele Țărmure și Poiana Măgura au în total doar patru locuitori.
Încă din 1992, conform recensământului, în Țărmure trăiește un singur sătean, Ștefan Petz, în vârstă de 74 de ani. Nea Ștefan își duce zilele așa cum poate. Când e vreme bună, străbate pe jos drumul anevoios de trei kilometri spre Sărmășag pentru a ajunge la sora sa, pe care o vizitează ca să scape de singurătate. Se mai oprește și la casele care îi ies în cale pentru a mai schimba o vorbă cu cei din jur. Toamna târziu și iarna, nea Ștefan merge mai rar spre centrul de comună, de unde își face provizii pentru întreaga săptămână.
În vatra satului Țărmure mai există o singură gospodărie și o serie de construcții. Chiar dacă în 1954, când satul a fost atestat pentru prima dată documentar, în Țărmure își duceau veacul 70 de suflete, adunate în 30 de case, în prezent satul a devenit sinonim cu pustiul. Satul a rămas al nimănui o dată cu plecarea locuitorilor din Țărmure în centrul de comună, Sărmășag. Chiar dacă locuiesc în Sărmășag, mulți dintre foștii săteni nu și-au abandonat terenurile agricole, pe care cultivă an de an cartofi, porumb și grâne, pentru a-și putea hrăni animalele de pe lângă gospodărie.
Din localitatea Sărmășag se desprinde un drum lăturalnic spre stânga. Pe drumul de pământ care străbate pășunile comunei Sărmășag, după trei kilometri de mers, puținii vizitatori ajung la casa singurului locuitor din Țărmure.
Un al doilea sat pustiit din comuna Sărmășag este Poiana Măgura. Chiar dacă la recensământul din 2002 în sat își duceau viața 15 locuitori, șase bărbați și nouă femei, în prezent satul mai are doar trei localnici.
Mălenii cu trei oameni
Satul Măleni este situat în nord-estul Sălajului și aparține de comuna Ileanda. Dacă în anul 2002 satul avea zece locuitori, cinci bărbați și cinci femei, până la recensământul din 2011 doar trei săteni au mai rămas în Măleni.
Satul are o istorie veche de patru secole. Atestat pentru prima dată în 1733 sub denumirea de Majlya, în 1800 a primit denumirea actuală de Măleni. În 1805 așezarea era cunoscută sub numele de Malyan, iar din 1966 revine la noua denumire de Măleni.
Măgura de pe deal
Satul Măgura este amplasat în extremitatea estică a județului, în comuna Poiana Blenchi. Este așezat la 600 de metri altitudine. Atestat documentar încă din 1590, satul și-a pierdut în timp strălucirea de odinioară. Doar patru locuitori își mai duc veacul în cătunul situat pe Dealurile Ciceului, chiar dacă în 2002 satul avea 20 de suflete. Doar biserica de lemn mai păstrează vie gloria satului de odinioară. Construită în 1707, Biserica de lemn “Sfântul Gheorghe” este o construcție pitorească amintind de istoria satului când biserica era locul de refugiu, pe timp de vreme grea, al sutelor de săteni care creșteau oi și vite pe dealuri.
Frâncenii de Piatră, satul din peșteră
Satul Frâncenii de Piatră, ce aparține de comuna Gîlgău, este așezat pe cursul Someșului, la granița cu județul Maramureș. În prezent, satul mai are doar nouă locuitori, în condițiile în care în 2002 avea 19 locuitori, 11 bărbați și 8 femei.
În așezarea atestată documentar în anul 1592 sub denumirea de Frinklalva exista o peșteră impresionantă, care ar putea fi salvarea satului, dacă autoritățile locale ar promova prin proiecte turistice zona.
Situată într-o zonă cu peisaje deosebite, pe hotarul satului există o peșteră impresionantă. Gura Peșterii Frânceni are o lățime de 6 metri și o înălțime de 2,5 metri. Prin promovarea unui circuit turistic pe valea Someșului care să includă și Peștera Frânceni, satul Frâncenii de Piatră ar putea să reînvie și să ajungă la gloria de odinioară.
