12.2 C
București
duminică, 19 mai 2024
AcasăLifestyleFoodRomânia, în epoca de plastic

România, în epoca de plastic

Cea mai mare curăţenie din istoria României a avut loc sâmbătă. Totul a fost organizat de la zero de un grup de tineri din Bucureşti. Peste 150.000 de oameni au mers la 6.500 de mormane de gunoaie din toată ţara şi le-au strâns pe toate într-o singură zi. Am fost unul dintre voluntarii care au curăţat pădurea Cornetu de lângă Bucureşti. Echipa mea de cinci oameni a strâns 70 de saci în câteva ore.

Sâmbătă dimineaţă, mă întâlnesc cu patru prieteni la punctul de înregistrare, pregătiţi cu saci de plastic, mănuşi de cauciuc, senvişuri şi apă. La ora 8.30, în parcare la Bricostore Militari sunt vreo 300 de oameni, strânşi în jurul unui cort cu afişe „Let’s do it, Romania!”. Adică un fel de „Hai la treabă, fraţi români!”.

Curăţăm toată ţara într-o singură zi

Proiectul e un heirup după modelul Estoniei, care a uimit lumea în urmă cu doi ani: pe 3 mai 2008, 50.000 de oameni au ieşit din casă şi au strâns mormanele de gunoi din toată ţara. Un grup de tineri ecologişti din România a preluat ideea şi, de câteva luni, se chinuie să convingă românii să iasă la curăţenie. Au întâmpinat o rezistenţă feroce din partea celor care susţin că românii au gunoiul în sânge şi nimic nu poate schimba asta. 25 septembrie a fost ziua adevărului.
Cu ceva timp înainte, m-am înscris pe site-ul letsdoitromania.ro. Am fost unul dintre cei 73.209 voluntari care s-au înregistrat pe Internet. În realitate, au venit de două ori mai mulţi.

Case de vacanţă lângă pădurea cu gunoaie

La ora 9.00, primim de la punctul de înregistrare traseul: o hartă care ne trimite spre pădurea Cornetu, aproape de Bragadiru. În comuna Cornetu, cotim pe nişte uliţe şi ajungem la pădurea decupată de un drum lângă care stau aliniate nişte vile. La câţiva metri de ele, intrarea în pădure e năpădită de gunoaie. Marginea pădurii e un şanţ plin cu sticle de bere, pus acolo parcă să apere codrul, ca şanţul de apă din jurul unui castel.
Coborâm din maşină şi verificăm prin GPS, pe harta de pe site-ul proiectului, dacă am ajuns unde trebuie. Încă de acum câteva luni, voluntarii au umblat prin toată ţara şi au marcat peste 6.500 mormane de gunoi, ca acum să mergem direct la ţintă.
Pornim să inspectăm zona. Găsim destulă mizerie, dar nu-i o cauză pierdută. La cartare am văzut locuri mult mai distruse. Ne punem mănuşile şi începem să strângem. În prima oră, umplem 20 de saci.

„Oamenii aruncă şi proştii adună”

Pe o rază de câteva sute de metri se odihnesc gunoaie, ca un covor care se amestecă cu cel de frunze. Printre gunoaie găsim şi covoare propriu-zise, de lână, pline de furnici şi acoperite de pământ şi frunze. Foliile de plastic sunt aşa bine îngropate, că parcă deranjezi ordinea naturală a lucrurilor când le scoţi. Gunoaiele par la fel de înfipte-n pământ cum sunt înfipte în mintea oamenilor. „Oamenii aruncă şi proştii adună”, îmi spune un localnic care priveşte neîncrezător spre sacii adunaţi la marginea drumului.
După un timp, auzim un ţipăt. O fată a scos trei saci de gunoaie dintre nişte scaieţi şi a ieşit de acolo cu părul plin de ciulini. E nevoie de şase mâini, 15 minute, câteva smocuri de păr şi multe ţipete până să fie eliberată.

Gunoaie scoase din gunoaie

Majoritatea gunoaielor sunt suveniruri de la picnicuri: sticle de plastic, ambalaje, conserve. Dar găsim şi zeci de şlapi, pantofi, cizmuliţe, haine, canistre cu ulei de motor, cabluri electrice groase, ca nişte şerpi, şi oase de animale.
Curând, descoperim că e mai mult de-atât. Când tragi de un colţ de pungă scoţi la iveală alte şi alte gunoaie, îngropate în straturi. Pe la al treilea strat de gunoaie ne simţim ca nişte arheologi şi ne apucăm să datăm vestigiile: nişte pahare de la o promoţie de acum câţiva ani, o sticlă de cola cum găseam în copilărie, chiar şi nişte candele cu icoană, cum găseşti în biserică. Pungile aruncate demult se dezintegrează când vrei să le ridici, bucăţile de sticlă se fărâmiţează şi-ţi fug printre degete. E imposibil să le strângi pe toate, vor rămâne în pădure pe vecie.
Pe dâmbul de la marginea pădurii văd câteva bucăţi de smoală. Le scot, le bag în sac şi descopăr altele sub ele. Apoi altele şi altele, până când fac o gaură în valul de pământ. Îmi dau seama că tot dâmbul e ridicat din gunoaie amestecate cu pământ, peste care au crescut buruieni.
Senzaţia e că scoţi gunoaie din gunoaie. Starea de spirit a voluntarilor se prăbuşeşte. E ca şi cum lumea ar fi un mare gunoi în care ne-am apucat să scormonim. Încă 20 de saci.

Glia strămoşească e plină de plastic

Toţi românii sunt obişnuiţi cu peisaje pitoreşti ornate cu gunoaie, dar nu au trecut prin experienţa olfactivă. Dintr-o sticlă de bere pe jumătate golită şi lăsată în pădure curge, după câteva luni, un lichid cenuşiu şi slinos care miroase ca o ţeavă de canalizare demontată după zeci de ani.
Mirosind asta, îmi vin în minte lecţiile de istorie care vorbesc de sângele eroilor care au udat glia strămoşească. Manualele ar trebui să menţioneze că urmaşii eroilor au plasat în glie, alături de sângele acestora, cantităţi considerabile de plastic.

Localnicii stau cu mâinile-n brâu

Localnici mai apar din când în când, trăgând câte un cărucior cu lemne furate din pădure. Se uită de la distanţă cu mâinile-n brâu şi pleacă mai departe. Un moş pe o bicicletă îmi spune că toţi aruncă aici gunoi, deşi gunoierii trec să-l ridice de la poartă. Aduc şi pungi cu câte zece căţeluşi, înnodate, şi-i lasă să moară la marginea pădurii. La câţiva metri de intrarea în pădure e o grădină cochetă în care câţiva oameni îşi fac siesta de sâmbătă. Stau la o masă sub un tunel de viţă de vie, cu straturi de legume, porumb înalt şi câţiva meri la margine. Nu par deranjaţi de straturile de gunoi de la câţiva metri de ei, de dincolo de gard. Din şanţul plin de gunoaie îi aud cum discută liniştiţi ceva despre ecologie. La ora 14.00 strânseserăm deja 53 de saci când ne-au venit întăriri: câţiva tineri din Bucureşti şi două fete din localitate. Până la ora 16.00, când s-a încheiat operaţiunea, la intrarea în pădure erau aliniaţi 85 de saci de 120 l, plini cu gunoaie, aşteptând pe cineva să-i ridice.

Camioane de gunoi aruncate în râpă

Mândri de munca noastră, ne urcăm în maşină şi dăm o tură prin împrejurimi, să vedem dacă mai sunt gunoaie. După câteva minute pe drumuri întortocheate şi prăfuite, facem ochii mari: pe malul stâng al Argeşului, la marginea unei râpe, sunt camioane întregi de gunoaie descărcate în pantă. Aici era adevăratul morman de gunoi marcat pe hartă.
Ne întoarcem descurajaţi la sacii noştri şi îl găsim pe viceprimarul comunei, care ne spune că de la râpă au strâns deja gunoaie vreo 50 de voluntari, în total cam 500 de saci. Şi au mai rămas încă pe-atât. Terenul aparţine primăriei, dar n-au bani de paznic. Aşa că noaptea vin nişte camioane misterioase, dau cu spatele până la marginea râpei şi basculează acolo gunoaiele. Excavatoarele nu pot coborî în râpă să le scoată, aşa că singura soluţie e să le acopere cu pământ.

Autorităţile sunt cuprinse de sentimente ecologiste

În timp ce îmi spune asta, privind spre sacii adunaţi de noi, viceprimarul pare cuprins de un fior ecologist. Povesteşte că vrea să ecologizeze totul şi să facă acolo o bază de agrement, apoi că a adus la primărie containere de colectare selectivă a deşeurilor şi că oamenii din Cornetu încep să fie mai curaţi.
Potrivit relatărilor de pe bloguri, acţiunea a stârnit în toată ţara sentimente ecologiste în autorităţi, care au promis solemn că n-o să lase gunoaiele să se întoarcă. În multe locuri au ieşit la curăţenie pompieri, angajaţi din primării şi şcoli (cu elevi cu tot!). Multe firme şi-au scos angajaţii din birouri, le-au dat mănuşi şi saci şi i-au trimis la cules de gunoi. S-au raportat şi o mulţime de locuri în care localnicii n-au privit melancolic voluntarii care le strâng mizeria, ci au ieşit cu zecile, înarmaţi cu lopeţi, şi au ajutat.

0,7% din populaţie a ieşit la curăţenie

În Slovenia, ţară cu o populaţie cât cea a Bucureştiului, curăţenia din aprilie a scos din casă 270.000 de oameni, adică 13%. În România, cei 150.000 de oameni au însemnat cam 0,7% din total. Comparaţia pare descurajantă. Dar, pentru o ţară în care mulţi spun că oamenii au gunoiul înscris în ADN, e un început surprinzător de bun. Şi totul a pornit de la câţiva tineri. În plus, sunt planuri să se repete opraţiunea în fiecare an. Cristina Ursache, un utilizator de Twitter, a venit cu o primă sugestie: „Sper că în partea a doua a campaniei se vor echipa cu bâte şi ciomege ca să îi altoiască pe cei care lasă mizerie în urmă”.

VOLUNTARIAT
Cea mai mare curăţenie din istoria României

Peste 150.000 de voluntari au participat la acţiunea organizată de „Let’s Do It, Romania!”. Înscrierile s-au putut face pe internet sau la punctele de înregistrare plasate în marile oraşe. Voluntarii au primit mănuşi, role de saci din plastic şi măşti de protecţie. Cei care nu au au avut maşini au fost transportaţi cu autobuze puse la dispoziţe de coordonatori.

ISTORIC
România, pe harta „Let’s Do It, World”

România a fost a şasea ţară care a pus în practică proiectul „Let’s Do It”, după Estonia, Letonia, Lituania, Portugalia şi Slovenia. În România, totul a început în septembrie 2009, nucleul fiind un grup de 30 de oameni, atât membri de ONG-uri, cât şi persoane fizice. S-au strâns în final peste 200 de organizatori din toată ţara. Mobilizând mii de voluntari la scară naţională, aceştia au reuşit să carteze peste 6.500 de mormane de gunoi, totalizând 180.000 de saci.

Peste 500 de mesaje despre curăţenie au ajuns sâmbătă pe Twitter. În unul, Diana Stoleru face topul mărcilor adunate de pe jos: Bergenbier, Durex, Ursus, Coca Cola, Pampers.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă