Membrii OPEC reuniţi la Viena s-au confruntat cu un dezacord privind impactul creşterii producţiei americane de petrol de şist după ce au anunţat că organizaţia trebuie să se pregătească pentru reducerea producţiei pentru a susţine preţurile dacă vor scădea prea mult.
Boomul energiei americane creează sciziuni în Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, ameninţând cu o fisură între membrii africani şi arabi, „cartelul petrolului“ fiind prins într‑o revoluţie în cadrul comerţului mondial de petrol. Experţii vorbesc de un „contraşoc“ petrolier, de un „şoc de ofertă“ pe piaţa strategică a petrolului. Potrivit previziunilor, Statele Unite vor deveni primul producător de petrol brut între 2017 şi 2020 şi un exportator net în 2030.
Producţia de petrol de şist în SUA va permite satisfacerea esenţialului creşterii cererii mondiale în cursul următorilor cinci ani, ceea ce nu va lăsa prea mult loc de manevră pentru OPEC, arată AIE. În raportul său semestrial, Agenţia prevede o creştere de 8% a cererii mondiale de petrol pe o perioadă cuprinsă între 2012 şi 2018, pentru a atinge 96,7 milioane barili pe zi. În afara OPEC, producţia de petrol va creşte cu peste 10%, adică la 59,31 milioane barili pe zi. AIE arată că SUA vor deveni până în 2015 primul producător de petrol, în afara OPEC. Faţă de precedentul raport, publicat în octombrie trecut, Agenţia, care consiliază ţările dezvoltate, a ridicat cu un milion de barili pe zi estimarea sa privind producţia de petrol din afara ţărilor OPEC până în 2017. „America de Nord a declanşat un şoc de ofertă care se va repercuta pretutindeni în lume“, declară Maria van der Hoeven, director executiv al AIE, şi adaugă: „Vestea bună este că asta va contribui la atenuarea tensiunilor care persistă pe piaţă de ani de zile“. La Viena, la reuniunea OPEC, un delegat din Golful Persic recunoştea că „ne îndreptăm spre unele probleme“.
Sfidare de proporţii
Membrii africani ai cartelului, precum Algeria şi Nigeria, care produc petrol de calitate, vor suferi cele mai grave efecte ale boom-ului petrolier din America de Nord. Ţările din Golf, în special Arabia Saudită, vor rămâne relativ neafectate şi sunt singurii membri OPEC cu posibilitatea de a reduce producţia. Tendinţa va accentua luptele pentru putere care au dominat organizaţia în cursul ultimilor ani. Iran, Venezuela şi Algeria, care au nevoie de preţuri mari la petrol pentru a-şi acoperi cheltuielile interne şi a compensa scăderea producţiei, au confruntări în mod regulat cu ţările din Golf, care au forţă financiară pentru a rezista scăderii preţurilor.
OPEC a reuşit să surmonteze rivalităţile în trecut şi să se mobilizeze contra unei ameninţări din afară, în special în 2008, când a acceptat o reducere a producţiei pentru a bloca o cădere a preţurilor în timpul crizei financiare. Însă impactul inegal al creşterii ofertei nord-americane face mai dificil un răspuns colectiv privind producţii reduse coordonate pentru a susţine preţurile.
SUA şi Canada vor produce în 2018 cu circa 21% mai mult petrol decât în acest an şi situaţia va marca o răsturnare istorică şi neaşteptată. OPEC a fost în mod clar luată din scurt de deplasarea producţiei americane. Aceasta din urmă a crescut iar exporturile spre SUA a trei membri africani ai cartelului, Nigeria, Algeria şi Angola, au scăzut la cel mai mic nivel din ultimele decenii, în mare parte datorită gazului de şist. În schimb, expedierile saudite de petrol spre SUA au crescut cu 14% în 2012. Ministrul saudit al Petrolului, Ali al-Naimi, a declarat că o creştere a surselor de energie neconvenţionale nu ameninţă rolul dominant al ţării sale în producţia mondială de petrol, pentru că cererea este şi ea în creştere. În schimb, omologul său nigerian vede un pericol pentru ţara sa. Aflată în Marea Britanie, Alison-Madueke a declarat că „petrolul de şist este identificat drept una dintre ameninţările cele mai grave pentru producătorii africani“. Se plâng şi alţi membri ai OPEC ce nu aprovizionează piaţa americană, cum este cazul Iranului. Acest stat are nevoie de preţuri mari pentru a compensa pierderea de 26 miliarde dolari din veniturile petroliere de anul trecut datorită sancţiunilor occidentale severe asupra exporturilor sale, arată Administration of US Energy Information. Algeria, afectată de revolte sociale, are şi ea nevoie de preţuri mari la petrol pentru a acoperi cheltuielile, inclusiv cele sociale, arată FMI.
Studii de evaluare
Oficialii OPEC au declarat că grupul pregăteşte studii pentru evaluarea impactului petrolului de şist american asupra cererii. Deocamdată nu există un acord privind amploarea acestei sfidări, dar este cert că boom-ul petrolier din America de Nord a creat un excedent global de 1,5 milioane barili pe zi. În trecut, Arabia Saudită a ignorat membrii cei mai belicoşi, ca Iranul, şi a crescut producţia de petrol când nu a reuşit să ajungă la un acord, cum a fost cazul în cursul unei violente dispute în urmă cu doi ani. Arabia Saudită este singura ţară cu o producţie flexibilă de amploare, ceea ce îi conferă o anume influenţă asupra preţurilor. Grupul nu-şi poate permite noi divizări.
Previziuni bulversate
Generalizarea tehnologiei americane de extracţie a petrolului de şist ar putea creşte producţia în Rusia şi în China, în timp ce alte proiecte riscă să încetinească în alte regiuni, în special în OPEC.
AIE a redus previziunea sa privind cererea de petrol provenit din OPEC, multă vreme considerat principalul recurs în faţa creşterii cererii, la 29,99 milioane barili pe zi în 2017, ceea ce înseamnă un declin de 1,22 milioane barili pe zi faţă de raportul din octombrie 2012. În Iran, unul dintre importanţii producători din OPEC, capacitatea de producţie de petrol brut va cunoaşte o scădere, mergând până la 2,38 milioane barili pe zi în 2018, cel mai mic nivel, din cauza sancţiunilor impuse de SUA şi UE.
Agenţia prevede, între altele, că rafinăriile europene vor cunoaşte un risc „în mod special ridicat“ de închidere până în 2018, datorită creşterii la nivel mondial a capacităţilor de rafinare prea rapidă faţă de creşterea ofertei şi a cererii.
