Intrarea Romaniei in UE a produs un val de exaltare mediatica. Ecranele televizoarelor au fost suprapopulate de emigranti romani “care-au reusit dincolo” – de parca majoritatea celor plecati din Romania au facut-o ca sa puna pe picioare o afacere de succes! Marea masa a celor plecati mai mult sau mai putin legal din tara a fost lasata in umbra. Autentica Romanie migranta, cea care populeaza cam 17 la suta din capitala Italiei, ramane aproape necunoscuta. Cosmin este un emigrant tipic. A ramas multa vreme clandestin. Intrarea in UE nu aduce nimic spectaculos pentru el, poate doar mici motive de ingrijorare, iar gandul intoarcerii nu exista.
Cosmin a intrat in Italia cu pretul a 20 de euro platiti unui vames, in toamna anului 2003. Oficial, el a iesit din Ungaria si atat. De-atunci, a fost vreme de aproape patru ani unul din sutele de mii de muncitori clandestini romani.
L-am mai intalnit pe Cosmin in Italia in urma cu trei ani, cand locuia intr-un apartament de patru camere impreuna cu alti zece romani. Pe langa ei, o prostituata care lasase strazile Bucurestiului in ideea ca va castiga mai bine in periferiile Romei. Toti erau clandestini. Proprietarul apartamentului, un roman, le conditiona spatiul de cazare de plasarea obiectelor furate de bande “specializate”. Casa era un babilon: cei 12 locuitori veneau din toate regiunile romanesti si nu de putine ori asta ducea la certuri violente intre "comunitati". Intr-o dimineata am asistat la o scena demna de un film de Kusturica: unul dintre colegii de apartament ai lui Cosmin prajea o bucata de carne la flacara unui scaun care ardea linistit in semineul minuscul din bucatarie. Scaunul, la fel ca multe alte obiecte din casa, era recuperat de pe langa giganticele lazi de gunoi din preajma blocului. Cateva luni mai tarziu, Cosmin s-a mutat nu foarte departe, intr-un soi de hotel a carui proprietara ii inchiriase pentru 300 de euro de persoana o camera mansardata. Unul dintre etajele superioare functiona, prin inspiratia manageriala a proprietarei, pe post de bordel multietnic. Apoi am revenit in Romania si multa vreme n-am mai stiut nimic despre el. Acum, dupa ce Romania a intrat oficial in Uniunea Europeana, credeam ca viata lui Cosmin si a celorlalti clandestini romani a devenit mai sigura pentru ca nu vor mai fi nevoiti sa se fereasca de raziile carabinierilor. Realitatea insa era alta.
Festivalul comunitatii romanesti din Agnanina: mici, canturi evanghelice si manele
Ne-am dat intalnire la terminalul de autobuze Torre Agnanina. O zona despre care stiam ca e frecventata de romani. La cativa metri distanta de autobuze, cateva gratare cu mici populeaza un fel de bazar de dimensiuni medii.
Undeva in spatiul central, se inalta o scena pe care urmeaza sa se desfasoare un concert. Aflu ca am nimerit la Festivalul comunitatii romanesti din Agnanina, organizat periodic la periferia Romei. Din niste boxe care bubuie undeva in spate, se aud franturi din discursul religios al unui evanghelist ce predica despre ipocrizie. Cei maximum 30 de privitori sparg seminte cumparate de la puradeii care misuna prin targ si scuipa cojile peste gardul care ii desparte de evanghelistul entuziast. Microfonul este confiscat de un grup de trei tinere imbracate cuminte, care canta pe ritmurile vesele produse de orga de alaturi un slagar religios. In final, un tanar din Focsani recita nazal o poezie dedicata Fecioarei Maria.
Intre timp, pe scena din centrul bazarului si-a facut aparitia o doamna intre doua varste, imbracata intr-o haina lunga de piele, visinie. Publicul se apropie si incepe un concert de muzica cu influente banatene-oltenesti- maneliste. Cateva cupluri se desprind ca sa danseze. De pe o gura de aerisire din beton, un cameraman filmeaza alternativ concertul si cuplurile care danseaza. Incerc sa fac cateva fotografii, moment in care cameramanul ma intreaba daca lucrez la ziar si daca i-am cerut permisiunea "lu' domnu' Dan" ca sa fac fotografii – asta, desi ne aflam intr-o piata publica. Aflu ca “domnu' Dan” este organizatorul, iar bodyguarzii lui sunt imprastiati peste tot. Dau o tura pe la tarabele unde majoritatea chinezariilor vestimentare costa intre 2 si 15 euro. Cosmin nu mai are rabdare si imi face semn sa plecam. Mai arunc o ultima privire in urma: o hora s-a incins in apropierea scenei. Stalpii din statie sunt plini de afise scrise in proportie de 90% in romana: concerte, convocari la reuniunile comunitatilor de romani, anunturi publicitare. Unul din peretii din preajma gazduieste un graffiti sugestiv: ROMAYORK.
Teama de UE
Cosmin imi spune ca uraste sa vina la petreceri de-astea pentru ca i se par populate de scandalagii, hoti si "smecheri" si de insi care pierd vremea. Smecherii, in viziunea lui, sunt cei care "se descurca" la Roma plasand obiecte furate, falsificand acte sau intermediind gasirea unui loc de munca in schimbul unei mari sume de bani. "De revelion, au organizat astia de la Pro TV o petrecere la Torino. Ziceau ceva de genul «sunt smecher si ma distrez», ca si cum noi toti astia veniti aici de-aia am plecat de-acasa. Pai da, smecherii ies in fata ca isi iau masini de lux, au sifonierele pline de haine de firma furate si zeci de electronice pe care nu vrei sa stii de unde le-au cumparat, zice facand un semn din care inteleg ca sunt tot furate. E-adevarat ca si noi ne cumparam telefoane furate, da' n-ai ce-i face! Alea din magazine sunt prea scumpe si oricum nu merita sa-ti iei din magazin, pentru ca riscul sa ti-l fure e mare. Da' despre noi, care plecam dimineata la 5 jumate la serviciu si muncim de ne sar capacele pana dupa-amiaza sau seara si care suntem cei mai multi aici, de ce nu spune nimeni nimic? Si la televiziunile lor e la fel: vezi ba ca un roman a furat, ba ca traiesc in mizerie prin cine stie ce case nenorocite, ba ca fac trafic de droguri. A ajuns sa-mi fie rusine sa mai vorbesc romaneste pe tramvai, pentru ca te priveste lumea urat!". Intrarea Romaniei in UE il lasa indiferent sau mai mult ii produce temeri legate de venirea unui val enorm de migranti care vor sparge piata muncii. Cosmin a muncit pana la inceputul anului trecut ca zidar. Acum lucreaza pentru un inginer italian care are o casa intr-un cartier populat cu VIP-uri, in apropierea Romei. A inceput de ceva vreme sa faca si decoratiuni. Inginerul italian le-a inchiriat lui Cosmin si prietenei lui un apartament mobilat cu bun-gust si plin de fotografii de familie pentru o suma pe care putini si-o permit: 600 de euro. "Stiu ca ti se pare mult, dar ma saturasem sa muncesc enorm si sa stau la gramada! Oricum, am renuntat sa ma mai gandesc la intoarcere, la ce-as face acasa cu banii castigati aici, pentru ca nu stiu altceva decat sa muncesc si n-as putea sa deschid o afacere. Am pus ceva bani deoparte sa-mi cumpar o masina. Vreau sa-mi iau un BMW la mana a doua. Nu un model luxos, unul comun. Are motor bun si asta conteaza cel mai mult la o masina". Cosmin are putini prieteni la Roma si asta, pentru ca, spune el, “marea majoritate m-au folosit pana si-au gasit un loc de munca, apoi nu i-am mai vazut decat atunci cand aveau nevoie sa imprumute bani. Pai stii de ce ajung sa imprumute? Cum ajung aici si gasesc o zi de munca, primii bani ii sparg in baruri”.
Seara iesim o jumatate de ora la net-cafe-ul din apropiere: Cosmin vrea sa-l ajut sa-si faca o adresa de e-mail pe care sa poata primi mesaje de la frati si cei cativa prieteni din tara. Din barul de alaturi, razbate o manea data la maximum.
Dimineata, la 5.45, Cosmin pleaca spre autobuzul care il duce in afara Romei, iar eu, insotit de prietena lui, care pleaca si ea la munca, ma indrept spre gara Termini. Tramvaiul este plin de minigraffiti-uri, unele cu mesaje xenofobe, si populat in mare parte de emigranti. Adriana face un "compromis" si vorbim in romana. In cateva secunde, un pliant care contine oferte de transferuri bancare, legalizari si traduceri imi este varat sub nas de catre un domn care tine in brate o servieta de piele jerpelita. Ii spun ca nu ma intereseaza oferta. Insista: "Nu se stie niciodata". Adriana ma atentioneaza incontinuu atunci cand ii identifica pe posibilii hoti de buzunare. Nu stiu daca e vorba despre paranoia sau daca e adevarat, asa ca prefer sa fiu atent. In fata noastra, un baiat de cartier isi trece mana prin frizura plina de gel, se asaza pe bancheta si deschide un ziar romanesc de scandal aparut in ziua precedenta.
Bursa muncii din Torre Angela
Torre Angela e un cartier linistit, cu blocuri de maximum trei etaje, inconjurate de vegetatie si parculete. In imediata apropiere a statiei de tramvai, erau in urma cu cativa ani doua sau trei tabere de rulote in care clandestinii veniti la noroc locuiau pentru 125 de euro pe luna, pana cand isi gaseau un loc de munca sigur. Intre timp, rulotele au disparut. A ramas neschimbat doar "depozitul", locul in care cei care muncesc cu ziua se strang dimineata devreme pentru a fi recrutati la munci dintre cele mai grele.
Prietenii lui Cosmin la Roma
Adriana, prietena lui Cosmin, munceste part-time in doua job-uri: baby-sitter si menajera. Tocmai a castigat un proces cu unul dintre proprietarii in ale caror apartamente facea curat, pentru ca acesta nu i-a mai platit ultimele doua luni de munca. Unul dintre sindicatele care se ocupa de problemele de munca ale emigrantilor i-a angajat un avocat, iar acum, dupa ce a castigat procesul, suma pe care trebuie sa o primeasca este de trei ori mai mare decat cea initiala. Si ea se fereste sa vorbeasca in romana pe mijloacele de transport in comun – mai mult, se ascunde in spatele unor ochelari de soare cu lentile mari. Amandoi isi intretin familiile din tara, fie cu bani, fie cu electronice (ba chiar si o centrala termica autonoma!), trimise prin autocarele care merg zilnic spre Romania. Pentru fiecare kilogram, platesc un euro. De acasa primesc alimente si scrisori.
Remus, unul dintre prietenii lui Cosmin, face pe soferul pentru patronul acestuia. Cosmin i-a ascuns inginerului faptul ca Remus, desi se descurca de minune in traficul infernal al Romei, nu are permis de conducere. De fapt, are, dar unul fals, care l-a costat cam 100 de euro. Remus a invatat regulile de circulatie de la prietenii lui, si nu din manuale. Ca sa nu aiba vreo problema, evita strazile in care stie ca, de obicei, sunt filtre ale carabinierilor.
