De cateva luni bune ma tot sacaie o intrebare: cum este posibil sa supravietuiasca unele "spatii comerciale", unde se vand marfuri de talcioc, ori de foarte proasta calitate, ori de un kitsch absolut, chiar in centrul Capitalei sau in vestitele malluri? si aici disting doua tipuri de magazine. Din prima categorie fac parte acele pravalii cu haine, pe care sunt absolut convinsa ca oricine le stie, ale caror vitrine sunt intesate cu sloganul "10 RON orice produs". Portiunea cuprinsa intre Universitate si Unirii, una dintre cele mai dezirabile regiuni din punct de vedere comercial, poseda din belsug chinezarii marca Ilotti sau Max Store. si daca ar fi doar unul, maximum doua, dar aceste magazine sunt insirate unul langa altul de parca ar vrea sa se asigure ca nu pot scapa privirilor nici unui trecator. In zona unde in alte capitale troneaza case de moda precum Dior, Armani sau Louis Vuitton, la noi gasesti magazine cu imbracaminte si incaltaminte ieftine, in care prostul gust se lafaie. Cantitati imense de haine din plastic, cu mult sclipici, care de cele mai multe ori depasesc capacitatea spatiului, zac ingramadite in asteptarea vanatorilor de chilipir. Iar acestia exista din abundenta, scutiti fiind de lungul drum catre Europa Bucurestiului.
La polul opus se situeaza talciocul pentru milionari. Mereu m-am intrebat care este motivarea existentei unui singur magazin de imbracaminte si incaltaminte, in trei spatii diferite, unul dupa altul, pe acelasi bulevard. OK, si in Barcelona, Zara are cate 3-4 magazine la distante foarte mici intre ele, dar e un brand popular, accesibil la preturi, fiecare locatie avand target diferit. Dar magazinul Raffaelli, caci despre el este vorba, cum poate ocupa ditamai suprafata pe Calea Mosilor, in conditiile in care produsele comercializate ating preturi fabuloase, iar vizitatorii sunt aproape inexistenti? Trec frecvent pe langa ele, dar in afara de privirile sictirite ale vanzatoarelor nu vad tipenie de om. In definitiv nu e treaba mea, ceea ce ma deranjeaza pe mine este kitschul care domneste in produse la rang de lux. Pantofi mai inzorzonati si sclipiciosi nu am vazut nicaieri. O pereche de sandale, repet, o talpa, o baretuta si un toc, erau redusa la incredibilul pret de 10 milioane. Sa nu fiu inteleasa gresit! Observatiile mele nu pledeaza in favoarea interdictiei acestor tipuri de magazine, ci doar nu-mi explic rostul acestora in pozitii ultracentrale dintr-o capitala.
