Istoria primelor curse aeriene interne,de la Galați. Relatare din 1933: La un semn «helicea îşi începe zbârnâitul», avionul înălţându-se spre cer, ca o pasăre cu aripile larg deschise | DOCUMENTAR ROMÂNIA LIBERĂ

Istoria primelor curse aeriene interne este legată de cea a Aeroportului din Galați, înființat în baza unei hotărâri din 1921 a Consiliului de Miniştri în care era menționată utilitatea acestuia prin „construcţiunea şi exploataţiunea liniei pentru navigaţiune aeriană Bucureşti-Galaţi- Chişinău“.

Majestatea Sa Regele Ferdinand a decretat de utilitate publică fondurile necesare construirii Aeroportului de la Galați. Pe 24 iunie 1926 s-a deschis oficial traficul intern pe ruta Bucureşti-Galaţi. În prezenţa Majestății Sale Regele Ferdinand, a familiei regale și a membrilor corpului diplomatic, pe Aeroportul din Băneasa a avut loc un miting de aviaţie. După miting, familia regală a trecut în revistă cele două aparate comerciale tip „De Havilland DH 9“, care şi-au luat zborul spre Galaţi, fiecare având la bord câte un pasager voluntar.

Treizeci de ani mai târziu, în 1958, Aeroportul din Galați era desființat, la cererea Uniunii Sovietice, din cauză că era la zece kilometri de granița de la Prut, cu „RSS Moldovenească“.

Ultimul hangar, la un pas de demolare

Clădirile fostului aeroport au rezistat până prin 2013, când au fost demolate pentru ca în locul lor să fie construit un mall. A mai rămas o singură clădire, care, potrivit istoricilor, a fost primul hangar al aeroportului gălățean. După desființarea aeroportului, a fost transformat în depou de tramvaie, iar în urmă cu câțiva ani a fost transferat în patrimoniul Serviciului Ecosal, devenind atelierul de reparații al utilitarelor de colectare a gunoiului menajer.

În luna ianuarie se prefigura ideea demolării și a ultimului hangar pentru că municipalitatea anunța că pe locul respectiv, la intersecția străzilor Basarabiei și Anghel Saligny, va amenaja un nou parc. Fusese încheiat cu Proiect SA Galați contractul în valoare 19.400 de lei, pentru elaborarea proiectului parcului de 5.870 mp.

Transformat în muzeu al istoriei aviației interbelice

După ce „România liberă“ a publicat articolul „Începuturile aviației românești: Istoria fabuloasă a Aeroportului de la Galați dispare odată cu demolarea ultimului hangar“, municipalitatea a luat decizia includerii hangarului în proiectul parcului.

„Urmează mutarea se­diului şi a tuturor sediilor secundare ale celor de la Ecosal într-unul singur. Pentru că, acolo unde există service-ul auto al Ecosal, este ultimul bastion sau ultima reminiscenţă din ceea ce a fost, cândva, Aeroportul de la Galaţi, am luat în considerare ca acolo, dincolo de parc, să fie amenajat, poate, şi un mic muzeu a ceea ce a însemnat aeronautica pe meleaguri gălăţene“, ne-a declarat primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu.

„Grupul 3 de Aviaţie pentru luptă, bombardament şi recunoaştere“

Galațiul a devenit un centru important al flotei aeriene a României în Primul Război Mondial. Potrivit lui Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcției pentru Cultură Galați, pe 1 ianuarie 1917 a fost înfiinţat la Folteşti, la 33 km nord de Galaţi, Grupul 3 de Aviaţie pentru luptă, bombardament şi recunoaştere. Pe 13 martie 1920, Grupului 3 Aviaţie de luptă îi era destinat „ca reşedinţă oraşul Galaţi“. Aerodromul a fost instalat la sud-vest de şoseaua Tecuci, „în dosul Cazărmilor Artilerilei Călăreţe“.

Înființarea aeroportului de la Galați avea o legătură directă cu situația economică a orașului, una foarte bună grație și statutului de porto-franco care fusese deținut de cel mai important port la Dunăre. Aeroportul se întindea pe o suprafață de 120 ha.

Prima cursă București- Galați, „forțată“ de afaceristul Anninos

În august 1925 erau finalizate pregătirile pentru deschiderea primei linii aeriene comerciale, pe ruta Bucureşti-Galaţi-Chişinău, însă situaţia a mai trenat aproape un an, până în 1926.

„Cu câteva zile înainte de deschiderea oficială a aeroportului a avut loc şi prima călătorie a unui pasager cu avionul de la Bucureşti la Galaţi. Din cauza ploilor abundente din iunie 1926, linia ferată Buzău-Făurei-Galaţi devenise impracticabilă. Nicolae Anninos, un om de afaceri brăilean, aflat la Bucureşti, trebuia să ajungă la Galaţi pentru încheierea unor tranzacţii, fiind în joc sume mari de bani, iar afacerea nu putea fi amânată. La solicitarea omului de afaceri, Ministerul de Război i-a permis să se deplaseze pe calea aerului de la Bucureşti la Galaţi. A achitat suma de 1.800 de lei şi în ziua de 15 iunie 1926, cu un avion civil «De Havilland DH 9», pilotat de plutonierul major Ion Negreanu, Nicolae Anninos a ajuns la Galaţi, unde s-a fotografiat împreună cu prietenii, pilotul şi personalul de serviciu în faţa avionului“, ne-a relatat Marius Mitrof despre prima cursă aeriană.

În 1933: gară cu bufet, casă de bilete, Vama, Poliţia, magazia de bagaje

Bineînțeles că aeroportul a devenit mândria urbei. Într-un articol publicat pe 22 iulie 1933 în ziarul local „Acțiunea“ era descris aeroportul: „Încadrate de grădini, două clădiri se răsfăţau în soare: una este a administraţiei, cealaltă este gara cu bufet, o casă de bilete, Vama, Poliţia, magazia de bagaje etc. Pretutindeni domneşte o curăţenie exemplară. Uşile şi ferestrele vopsite în alb dau un aspect plăcut privirii. Clădirea în care este instalată gara este despărţită în două: gara propriu-zisă şi instalaţiile de energie electrică. Trecând în ateliere, un avion mare, biplan, tip „Avia BH 25“ aşteaptă să fie reparat. Deodată un sunet prelung de sirenă se aude asurzitor, anunţând plecarea avionului de Constanţa. Pasagerii urcă în cabină, pilotul se aşază la locul său. La un semn «helicea îşi începe zbârnâitul», avionul înălţându-se spre cer, ca o pasăre cu aripile larg deschise. Face un ocol larg şi apoi ia drumul către meleagurile dobrogene“.

Primul operator: Compania de Navigaţie Aeriană Franco-Română

Înainte de înființarea primelor curse interne, în 1920, fusese înființată Compania de Navigaţie Aeriană Franco-Română (CFRNA), care în 1925 şi-a schimbat numele în Compania Internaţională de Navigaţie Aeriană (CIDNA), în 1937 a devenit LARES (Liniile Aeriene Române), care după război a devenit Societatea de Transporturi Aeriene Româno-Sovietice, până pe 8 septembrie 1954, când a fost înființată Compania Tarom.

Primele curse zilnice: București-Galați-Cernăuți și Galați-Balcic

Zborurile erau zilnice, în afară de ziua de duminică. Potrivit lui Marius Mitrof, aeroportul din Galaţi era deservit de două tipuri de avioane. Monoplane „Junkers F 13“ care aveau de trei ori pe săptămână ruta Bucureşti-Galaţi-Iaşi-Cernăuţi şi biplanele „Avia BH 25“ care mergeau zilnic pe rutele Galaţi-Chişinău-Iaşi şi Galaţi-Constanţa-Balcic. Ulterior, au fost înființate și alte curse aeriene. Pe 25 iulie 1931, cu avioanele „Junkers F13“ a fost deschisă și cursa aeriană pe ruta București-Constanța-Balcic, cu o lungime de 304 km. Cu vechile aparate „Avia BH25“ erau efectuate și curse pe ruta Constanța-Carmen Sylva-Mangalia, care ulterior a fost închisă. În 1935 a intrat în testări și primul avion românesc destinat transportului de pasageri, „ICAR Comercial“, înmatriculat YR-ACS.

„Școala de vânătoare în picaj“ și „Școala de pilotaj a aviației civile“

În Primul Război Mondial, la primul aerodrom, amenajat la nord de Galaţi, se afla Grupul 3 Aviaţie, ce avea în dotare avioane „Farman“ pentru operaţiunile de observare şi avioane „Nieuport“ pentru vânătoare. În cel de-al Doilea Război Mondial, la Aeroportul din Galați se afla Corpul 1 Aerian, aici funcţionând şi o „Școală de vânătoare în picaj“, cu instructori germani. La 23 august 1944, pe aerodromul din Galaţi se aflau 249 avioane de diferite tipuri. După război, Aeroportul din Galaţi era un important centru de pregătire a viitorilor piloţi. Tradiţia exista deja, pentru că din 1937 aici se înfiinţase „Școala de pilotaj pentru aviaţia civilă“, care a brevetat 38 de piloţi. În 1947-1948, pe Aeroportul Galaţi se efectua pregătirea practică a elevilor şcolii militare de aviaţie, care zburau cu aparate de tipul „IAR 27“, „IAR 39“ şi „IAR 80“, aparate
„Fleet 10G“, „Nardi 305“, iar mai târziu cu „IAK 11“, „IAK 17“, „IAK 18“ și „IAK 23“.

Operațiunea „Frantic“

Pentru că în cel de-al Doilea Război Mondial era una din bazele aeriene importante, Galațiul a avut parte și de bombardamente pe măsură. Pe 6 iunie 1944, în cadrul Operaţiunii „Frantic“, la 6 iunie 1944, avioanele aliate au bombardat Galaţiul şi aeroportul. „Bombele lansate de la 8.000 de metri au lovit partea estică a pistei, hangarele, casele din vecinătate şi Spitalul «Izolarea», astăzi Spitalul de Boli Infecţioase. Pagubele au fost mici dacă ne referim la faptul că, la ora atacului, nu se afla niciun avion pe pistă, în afara celor aflate în hangare, la reparat“, a precizat Marius Mitrof.

În 2013, când au fost efectuate lucrări în zona fostelor clădiri ale aeroportului a fost descoperită la adâncime de 2,5 metri, o bombă de aviaţie de 100 de kilograme, amintire de la bombardamentul de pe 6 iunie 1944.

În locul fostelor hangare a apărut un mall 

Aeroportul din Galați a fost desființat în 1958, la cererea Uniunii Sovietice, pentru că era la numai 10 km de granița de la Prut, cu „RSS Moldovenească“. Formal, desființarea era motivată prin faptul că Aeroportul din Galaţi nu era eficient, mergând în pier­dere, dar în anii ’50 nu se punea problema pierderilor când autoritățile comuniste doreau să păstreze o activitate economică.

Pe amplasamentul fostului aeroport a fost construită Fabrica de Sârmă, Cuie şi Lan­ţuri, care producea sârmă, cuie şi lanţuri navale. Multe dintre hangare, aerogara și clădirile administrative, din cărămidă, în stil englezesc, au devenit hale de producţie.

În cadrul sistematizării urbane, pe pistele fostului aeroport au mai fost construite câteva fabrici de industrie alimentară, iar din 1970 a început construirea Cartie­rului Aeroport, un „cartier dormitor“, cu blocuri muncitoreşti, cu apartamente confort 3-4.

După 1990, Fabrica de Sârmă, Cuie şi Lanţuri a devenit Trefo SA. La o producție de 40.000 tone, era în continuare o afacere profitabilă. În 2005, era pe locul 3 în topul firmelor exportatoare, realizat de Camera de Comerț Galați. Acțiunile Trefo SA au fost cumpărate de un investitor italian, care și-a mutat afacerea la Brăila. Inițial, în curtea Trefo a fost ridicat „Italian Residence“, un bloc-­turn, cu apartamente de vânzare, al altui investitor italian. În 2013, a fost vândut și restul de teren. Clădirile din cărămidă ale fostului aeroport au fost demolate, compania NEPI construind în locul lor un mall. În locul istoriei fabuloase a fostului aeroport, gălățenii s-au ales cu un mall și la anul ar putea sărbători, cu un concert în parcarea mall-ului, 60 de ani de când nu mai au aeroport.

Obiectivul ratat: avionul „Covurlui“

Aeroportul devenise una dintre instituțiile fundamentale în Galațiul interbelic și autoritățile își puneau serios problema dezvoltării, inclusiv prin cumpărarea de noi aeronave prin subscripție publică. Pe 20 septembrie 1937, la inițiativa prefectului judeţului Covurlui, C. Ignat, era constituit comitetul Fondului pentru cumpăra­rea avionului „Covurlui“, prefectul motivându-și astfel inițiativa: „Dăruind judeţului un avion, dăruim Ţării încă o armă de luptă!“.

Săptămânal, sumele strânse prin subscripția publică erau depuse la Banca Naţională pentru contul Comandamentului Garnizoanei şi Prefectului de Judeţ cu specificaţia „Pentru avionul Covurlui“.

Din comitet făceau parte prefectul C. Ignat, primarul Gh. Dumitrescu, cpt. comandor Emanoil Ionescu, comandantul Flotilei de Aviaţie. Era și un „Comitet de onoare“, sub preşedinţia generalul Gh. Linteş, din care făceau parte IPS Cosma, arhiepiscopul Dunării de Jos, fostul ministru Victor Slăvescu, senatorul Grigore Gafencu, amiralul Roşca. Din cauza gestionării defectuoase a banilor, avionul „Covurlui“ nu a mai putut fi achiziţionat.

Precursori din vremea „mașinilor zburătoare“

Înainte de a avea aeroport, Galațiul a avut puțină tradiție. Mai bine spus, au fost gălățeni pasionați de zbor încă din epoca „mașinilor zburătoare“. Primul gălăţean care în 1908 s-a ridicat de la sol cu propriul aparat de zbor a fost ing. Petre Adrianov, care a construit un planor cu care a zburat deasupra unui sat din apropierea oraşului, satul Costi. În 1911, Ion Paulat, şef mecanic pe nava „Împăratul Traian“, navă militară din Portul Galaţi , a construit primul hidroavion românesc, care atingea o viteză maximă de 85 km/oră și cu care s-a ridicat în aer, de pe Dunăre, la 6 noiem­brie 1911. În 1912, Paulat a construit un nou aparat de zbor, un monoplan, cu care, într-o nouă demonstraţie de zbor ce a avut loc la Galaţi, a zburat „la înălţimea stâlpilor de telegraf“.

Aviatorii celebri ai Galațiului: Craiu, Fernic, Zorileanu

De Galaţi este legată şi activitatea multor aviatori români celebri. Primul dintre ei, pilotul Vasile Craiu, care în Primul Război Mondial a fost comandantul Escadrilei „Nieuport 10“. De pe aerodromurile din Galaţi (Foltești) și Slobozia-Conachi, la 20 km de Galați, aparatele escadrilei decolau pentru respingerea atacurilor avioanelor inamice şi protejarea avioanelor româneşti de bombardament şi observaţie. Pe 18 martie 1917, Vasile Craiu a reuşit să doboare un „Fokker“ inamic, în apropiere de Baldovineşti, aceasta fiind prima victorie a unui pilot de vânătoare român.

Altă personalitate este compozitorul, poetul şi avia­torul Ionel Fernic, care în 1935 a absolvit şcoala de pilotaj, iar mai târziu a devenit director al Şcolii de pilotaj de la Cernăuţi. Pentru activitatea sa de zburător, Fernic a fost de numeroase ori decorat de Regele Carol al II-lea. Alt celebru aviator gălățean a fost maiorul Mircea Zorileanu, care în timpul Primului Război Mondial a condus o escadrilă ce a efectuat misiuni de luptă pe frontul din zona Tecuciului și liniei fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați. Ar mai trebui amintit și generalul de aviaţie Aurel Niculescu, născut la Galaţi în 1924, care a fost comandantul Aviaţiei Militare Române în perioada 1970-1977.