Oroare. Suferinศฤ. Torturฤ. Butoaie cu TNT ศi ศrapnel. Bombe cu napalm. Bombe cu fragmentare. Fosfor. Înfometare. Moarte. Moarte. Moarte. Apoi fuga. Oroare. Suferinศฤ. Deznฤdejde. Pe toate le citeศti în ochii refugiaศilor sirieni. Ochi febrili, nu numai din cauza amintirilor arzฤtoare, dar ศi din cauza bolilor dobândite în taberele insalubre pentru refugiaศi, pe unde au fost stopaศi din exodul lor spre viaศฤ. Toate acestea au devenit „emblema“ poporului sirian.
Grecia. Peste 60.000 de refugiaศi ศi migranศi au fost stopaศi din marศul lor spre Europa. Uniunea Europeanฤ sperฤ cฤ va reloca jumฤtate dintre aceศtia, prin cote ce ศin seama de condiศiile ce pot fi oferite de ศฤrile-gazdฤ. Însฤ politicile antirefugiaศi din UE îngreuneazฤ relocarea. Nu mฤ voi referi la refugiaศi ศi migranศi în general, ci doar la cei sirieni, subiect ce-mi este cunoscut de peste trei ani, timp în care i-am vฤzut în propria ศarฤ, în tabere încropite la graniศa cu Turcia, oricând ศinta bombardierelor lui Bashar al-Assad, preศedintele Siriei care a pus toatฤ armata pe poporul revoltat împotriva clanului conducฤtor.
Cred cฤ toศi oamenii trebuie sฤ lucreze împreunฤ ศi sฤ-ศi asume responsabilitฤศi pentru victimele conflictelor ศi dezastrelor. Îngreunarea acordฤrii ajutorului necesar, din motive birocratice, nu poate fi un lucru benefic într-o asemenea crizฤ. Oricât de mic ar fi ajutorul, conteazฤ. Am învฤศat din aceste misiuni sฤ gฤsim o cale spre inimile victimelor, sฤ le alinฤm în nenorocirea ce le-a lovit.“
Azhar Alomar, coordonator misiuni Orient-Bulgaria
I-am vฤzut refugiaศi în Turcia, încercând sฤ nu se depฤrteze de ศara lor, în speranศa cฤ marile pu-teri democratice vor opri mฤcelul ศi se vor putea întoarce acasฤ. I-am vฤzut plecând, deznฤdฤjduiศi, dupฤ ce, afirm în cunoศtinศฤ de cauzฤ, autoritฤศile vamale turceศti au îngreunat pânฤ la stopare intrarea ajutoarelor din afarฤ, fapt ce a contribuit la decizia refugiaศilor de a pleca. Apoi, i-am vฤzut pe refugiaศi la graniศa Grecia-Macedonia, trecând câte zece mii, zi/noapte, cu picioarele zdrenศe, cu copiii mici în cârcฤ, cu câte o bocceluศฤ, având strictul necesar. Nu li se dฤdea voie cu mai mult.
Rฤzboiul din Siria e lung ศi nu existฤ nicio voinศฤ la nivel internaศional ca sฤ i se punฤ capฤt. Noi, ca medici, nu putem sฤ ne lฤsฤm poporul fฤrฤ ajutor. L-am urmat în exodul sฤu, încercaศi de aceeaศi grijฤ, aceeaศi deznฤdejde, aceeaศi durere ca ศi acesta.“
Dr. Ammar Martini, manager general Orient for Human Relief
Pe tot parcursul lor, autoritฤศile aveau o singurฤ lege: „Keep them going!“. ศi i-au ศinut în miศcare pânฤ toatฤ lumea s-a înศeles ศi graniศele au fost închise. Atunci, au rฤmas cu zecile de mii sฤ trฤiascฤ în corturi ce erau luate de vânt ศi înฤlศate ca niศte zmeie, au rฤmas la mila unor organizaศii umanitare care nu aveau nicio legฤturฤ cu cele atât de vehiculate la nivel internaศional. Pe lângฤ organizaศiile sirienilor din diaspora, care s-au mobilizat imediat ce a început mฤcelul în ศara lor, neaศteptând ajutor de la comunitatea internaศionalฤ, prin taberele de refugiaศi îi întâlneศti pe rastafarieni, oameni consideraศi ciudaศi, cu pฤr dupฤ model jamaican, cu cercei peste tot, cu haine atipice, dar cu inimi mari. Îi vezi oferind o masฤ caldฤ refugiaศilor, pe care o gฤtesc dupฤ manuale de nutriศie, sฤ aibฤ tot necesarul de vitamine, îi vezi dansând ศi cântând în legea lor, numai sฤ poatฤ smulge un zâmbet de la refugiaศi, îi vezi construind pentru copii tot felul de facilitฤศi de joacฤ, încropite din trestii ศi paleศi. Îi vezi organizând taberele ad-hoc, cu spaศii de recreere, de sport, orice oferฤ un pic de intimitate ศi-i scoate pe oameni din „turmฤ“, ridicându-le moralul.
โ
Din tabere deschise, în tabere militare
De trei ani, m-am alipit misiunilor constante, medicale ศi umanitare, ale Orient for Human Relief-Ghassan Aboud Group, o organizaศie care nu a aศteptat niciun ajutor financiar de la instituศiile internaศionale binecunoscute în domeniu. Întreaga finanศare vine de la un sirian, Ghassan Aboud. Misiunile Orient în Siria, unde a construit spitale în cele mai fierbinศi locuri, bombardate de armata lui Bashar ศi iar reconstruite, ca în muncile lui Sisif, misiunile din taberele de refugiaศi de la frontiera Turcia-Siria, apoi din cele din Europa, cu paramedici din Siria, Bulgaria, România, reflectฤ întreaga tragedie a poporului sirian. În septembrie, am însoศit echipa medicalฤ a Grupului Orient în a patra misiune medicalฤ în taberele de refugiaศi din Grecia.
Faศฤ de precedenta misiune, din aprilie, când taberele de refugiaศi erau încropite peste tot, în benzinฤrii, pe câmpuri, pe lângฤ moteluri, în afarฤ de cea uriaศฤ, din Idomeni, unde condiศiile erau îngrozitoare, acum nu mai existฤ decât tabere militare. Pentru cฤ vine iarna, oamenii au fost mutaศi în tabere amenajate în hale. Nu cฤ acolo ar exista condiศii mai decente. E prima datฤ când aud de ศerpi în corturi, la duศuri. Cum este asta? Sฤ te întinzi pe saltea ศi sฤ-ศi susure un ศarpe la ureche? Uf! Taberele astea au nevoie în continuare de ajutor, mai ales medical, însฤ a devenit mai greu sฤ-l acorzi. Îศi trebuie aprobฤri peste aprobฤri, de la comandamente locale, de la Ministerul grec al Sฤnฤtฤศii. Criza refugiaศilor se birocratizeazฤ în Grecia ศi curând se va întâlni aceeaศi situaศie ca în Turcia, adicฤ sฤ vrei sฤ ajuศi ศi sฤ nu ศi se aprobe ajutorul.
Sunt impresionat de modul în care grecii s-au organizat pentru a face faศฤ la zeci de mii de refugiaศi, reuศind sฤ aibฤ un control asupra lor. Totuศi, nu pot fi de acord cu taberele militare. Militarul ศtie sฤ gestioneze conflictele, nu ศtie sฤ rezolve necesitฤศile unui trai ศi-aศa aflat la limita decenศei.“
Dr. Alhabian Mahmoud, paramedic din România
Orient Group are toate acreditฤrile, plus experienศฤ de peste trei ani în relaศiile cu refugiaศii. Atuul lor este cฤ sunt sirieni, cฤ le pasฤ din inimฤ de refugiaศi, iar oamenii simt asta. Ne-am instalat în Tessaloniki ศi i s-a permis echipei de paramedici din Siria, Bulgaria ศi România sฤ-ศi desfฤศoare activitatea medicalฤ într-o halฤ aflatฤ în apropierea unei tabere militarizate. Cea de-a patra misiune medicalฤ, dotatฤ cu ambulanศฤ complet echipatฤ ศi cu medicamente necesare pentru principalele categorii de boli, a fost formatฤ din dr. Bozhidar Chukurlanov, asistent Dancio Todorov (a participat la toate misiunile, e un veteran) din Bulgaria, Azhar Alomar, coordonator misiune Orient-Bulgaria, ศi dr. Mahmoud Alhabian, din România, aflat la a doua misiune medicalฤ în taberele de refugiaศi. În tabฤrฤ se aflฤ refugiaศi sirieni din Alep, Homs, Hama, dar ศi irakieni, din provincia Anbar, cea terorizatฤ de bandele Daesh (ISIS).
Vor acasฤ, dar „acasฤ“ nu mai existฤ
În tabฤrฤ, o întâlnesc pe Amira, o femeie în vârstฤ de 39 de ani, mamฤ a opt copii. Este din Alep, cândva al doilea cel mai mare oraศ din Siria, centrul comercial al ศฤrii. Azi, este supus unui bombardament continuu, fiind oraศul care va decide soarta conflictului, dacฤ va fi controlat de Bashar, susศinut de Putin, inclusiv cu sprijin aerian ce are ca ศinte ศcoli, spitale, pieศe publice, numai ca sฤ determine oamenii sฤ plece. Sฤ-i rฤmânฤ lui Bashar un oraศ în ruine, pustiit.
Cred cฤ toศi oamenii trebuie sฤ lucreze împreunฤ ศi sฤ-ศi asume responsabilitฤศi pentru victimele conflictelor ศi dezastrelor. Îngreunarea acordฤrii ajutorului necesar, din motive birocratice, nu poate fi un lucru benefic într-o asemenea crizฤ. Oricât de mic ar fi ajutorul, conteazฤ. Am învฤศat din aceste misiuni sฤ gฤsim o cale spre inimile victimelor, sฤ le alinฤm în nenorocirea ce le-a lovit.“
Azhar Alomar, coordonator misiuni Orient-Bulgaria
Amira a ieศit cu familia în Turcia, unde, în urmฤ cu ศase luni, soศul ei a murit de infarct. A rฤmas singurฤ cu ศase fete ศi doi bฤieศi, dintre care cea mare este cฤsฤtoritฤ ศi are douฤ fetiศe. Ce sฤ facฤ? Încotro s-o apuce? Bฤieศii, cel mare, de 20 de ani, cel mic, de 12, ศi ginerele au plecat în Germania, în Dresden. Amira ศi toate fetele au ajuns doar pânฤ în Grecia. Locuiesc în douฤ corturi vai mama lor ศi aศteaptฤ. Ce aศteaptฤ? Vrea sฤ se ducฤ dupฤ bฤieศi, în Germania? Amira râde la fiecare trei cuvinte, e o fire puternicฤ ศi optimistฤ, dar la întrebarea mea a tฤcut, întristatฤ. „Aleppo!“, ศopteศte, ศi-ศi duce mâna la inimฤ. Nu ศtiu dacฤ mai rฤmâne piatrฤ pe piatrฤ din Alep, dar tac. „Aleppo beautiful!“, spune ea. Nu zic iar nimic. Vorbeลte tot ea: „It was!“. Are lacrimi în ochi, dar zâmbetul îi devine sfâศietor de trist. Cam asta e problema tuturor refugiaศilor sirieni, cฤ „acasฤ“ a devenit ceva ce a fost, nu mai este, e totul ruinฤ înฤclฤitฤ în sânge. Vorbesc ศi cu un irakian. Fost ofiศer de securitate. Sunnit. A fost ศinta miliศiilor ศiite, i s-a pus bombฤ în maศinฤ. A scฤpat ca prin urechile acului. Nu însฤ ศi bebeluศul sฤu, un bฤieศel nou-nฤscut, pe care tocmai îl lua de la spital. Fratele lui, poliศist, a fost ucis de miliศiile ศiite. „Pentru sunniศii din Irak, cel mai mare pericol îl reprezintฤ miliศiile ศiite. Din 2009 au devenit foarte virulente. Vor sฤ ne facฤ sฤ plecฤm, pe noi, pe sunniศi”.
Rฤzboiul din Siria e lung ศi nu existฤ nicio voinศฤ la nivel internaศional ca sฤ i se punฤ capฤt. Noi, ca medici, nu putem sฤ ne lฤsฤm poporul fฤrฤ ajutor. L-am urmat în exodul sฤu, încercaศi de aceeaศi grijฤ, aceeaศi deznฤdejde, aceeaศi durere ca ศi acesta.“
Dr. Ammar Martini, manager general Orient for Human Relief
Fiecare cort are o poveste tristฤ. Fiecare cort ascunde o tragedie. Oamenii simt cui îi pasฤ cu adevฤrat de soarta lor. Odatฤ ce se duce vestea cฤ echipa Orient a sosit, vin tot felul de cereri. Sunt câศiva refugiaศi, cu copii foarte mici, cazaศi în case plฤtite de UNICEF, mai multe familii la un loc. Aศa cฤ, dupฤ o zi plinฤ în tabฤrฤ, Orient a efectuat ศi consultaศii la domiciliu. Muncฤ enormฤ, stres ศi lipsa satisfacศiei, aศa aศ defini eu munca umanitarฤ. Când echipa Orient a strâns punctul medical, la sfârศitul celei de-a patra misiuni, nu se citea pe feศele paramedicilor acea satisfacศie cฤ au repurtat vreun succes. Misiunea a fost îndeplinitฤ, dar câte mai rฤmân încฤ de fฤcut, pentru cฤ tragedia asta nu se mai terminฤ! Pericolul cel mai mare în criza refugiaศilor rฤmâne, aศa cum avertizeazฤ agenศiile umanitare, colapsul psihologic al acestui uriaศ val de victime!
