În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, România a declarat război Uniunii Sovietice, intrând în cel de-al doilea Război Mondial.
“Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbuna a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre!”.
Acesta a fost Ordinul de zi, din 22 iunie 1941, al generalului Ion Antonescu, conducătorul militar al statului român.
Ordinul către Armată a fost urmat de o Proclamaţie către Ţară:
“Români ! Vă chem la luptă. La lupta sfântă, în contra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi. La lupta sfântă pentru Neam şi pentru Rege. La lupta mare şi dreaptă, alături de Marea Naţiune Germană, pentru dreptatea viitorului românesc”.
Decizia României de intra oficial în război, alături de Germania hitleristă, împotriva URSS urma să repare evenimentele tragice petrecute cu un an înainte, când Armata Română cedase Uniunii Sovietice, fără luptă, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei.
Decizia lui Hitler de a ataca URSS, prin deschiderea unui front în Est, era luată cu ani înainte şi fusese definitivată la 17 martie 1941, conform „Planului Barbarossa”.
România a intrat în război doar cu URSS – nu şi împotriva statelor occidentale
La 22 iunie 1941, URSS nu era încă aliată cu SUA şi Marea Britanie, ceea ce înseamnă că România a intrat în război doar cu URSS – nu şi împotriva statelor occidentale.
Ca urmare a ofensivei trupelor germane şi române, până la sfârșitul lunii iulie 1941, toate teritoriile româneşti ocupate de URSS în anul 1940 fuseseră eliberate, revenind sub controlul Armatei Române.
Comunicatul 6, din 25 iulie 1941, al Comandantului frontului româno – german a consemnat următoarele: “Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la mare suntem din nou stăpâni peste hotarele străbune”.
Generalul Antonescu a dorit să transmită şi un mesaj special pentru românii dintre Prut şi Nistru:
“Basarabeni, anul zbuciumat de umilire şi nedreptate, de cotropire şi vrajbă a luat sfârşit. Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă comunismul. (…) Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri. Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria! Trăiască România!”.
La acel moment, liderii partidelor istorice, în frunte cu Iuliu Maniu (PNŢ) şi Constantin Brătianu (PNL), i-au cerut lui Antonescu să scoată România din război, iar Armata Română să se oprească la graniţa istorică, cea de pe Nistru.
Generalul Antonescu a refuzat, invocând angajamentul luat faţă de Hitler, de a merge alături de Germania şi de aliaţii ei, până la capăt, împotriva Rusiei lui Stalin.
Marş de eliberare în Basarabia, catastrofă dincolo de Nistru
Luptele de dincolo de Nistru, din perioada 1941 – 1944, s-au soldat cu o catastrofă pentru Armata Română. Hotărârea lui Antonescu de a depăşi hotarele istorice ale României Mari, cele recunoscute la sfârşitul primului Război Mondial, rămâne şi până azi una dintre cele mai controversate decizii din întreaga istorie a României.
La data de 23 august 1944, mareşalul Antonescu a fost arestat, România a întors armele împotriva Germaniei, iar întregul teritoriu naţional a fost ocupat de noul aliat – Uniunea Sovietică. Aveau să urmeze 45 de ani de comunism.
