Într-o analiză a summit-ului NATO de la Newport, Serviciul de Cercetare al Congresului Statelor Unite afirmă că „înainte de anexarea Crimeii de către Rusia în martie, existau așteptări ca summit-ul din Țara Galilor să fie definit de eforturile liderilor de a trasa un set nou și, probabil, mai modest de priorități pentru o alianță care ieșea dintr-un deceniu de război în Afganistan.
Pentru mulți analiști sfârșitul misiunii din Afganistan reprezenta următorul pas în evoluția post-război rece a NATO dintr-o organizație de apărare colectivă concentrată exclusiv asupra descurajării Uniunii Sovietice spre o alianță care se confruntă cu o gamă largă de provocări de securitate pe întregul glob. Cu toate acestea, intervenția Rusiei în Ucraina i-a determinat pe unii aliați să pună la îndoială una din premisele-cheie pe care era bazată transformarea NATO – aceea că Rusia nu mai reprezintă o amenințare de securitate semnificativă pentru alianță. Ca urmare, acești aliați au susținut o reorientare a atenției NATO asupra apărării teritoriale și asupra descurajării Rusiei. În Țara Galilor, se așteaptă ca NATO să reafirme condamnarea intervenției ruse în Ucraina și să anunțe măsuri de apărare colectivă destinate să descurajeze Rusia să continue agresiunea. Cu toate acestea, este improbabil să ajungă la un acord cu privire la gestionarea relațiilor NATO cu Rusia pe termen mediu și lung. Lipsa consensului asupra acestei chestiuni ar putea avea implicații semnificative pentru viitorul NATO. Principalele zone de preocupare le reprezintă deciziile statelor membre privind tipul de capabilități militare pe care le vor dezvolta, direcția planurilor de apărare și poziționarea generală a forțelor, precum și dorința și capacitatea
NATO de a face față altor amenințări de securitate. Evoluția percepțiilor aliate privind amenințarea pe termen lung reprezentată de va reprezenta de asemenea un factor-cheie în deciziile Statelor Unite în viitoarea poziționare a forțelor în Europa.”
Această evaluare precaută și chiar puțin sceptică rezumă cel mai bine atmosfera în care se desfășoară summit-ul NATO de la Newport. Marele elefant din încăperea de la Celtic Manor Resort, unde are loc summit-ul, este Rusia și modul în care va răspunde Alianța amenințării pe care o reprezintă Rusia atât din punct de vedere politic și militar, iar semnele indicate de analistul american sunt că divergențele dintre statele membre, dintre statele occidentale, pe de o parte, și cele de la frontiera de Est a NATO nu vor putea fi depășite cu ușurință la acest summit, după cum nici cele dintre cele două maluri ale Atlanticului. Ceea ce este o veste proastă pentru statele din Est și pentru România.
Cât de pregătită va fi Alianța pentru Rusia?
Potrivit documentului citat, agenda oficială a reuniunii bienale a NATO include trei teme: adoptarea inițiativelor de apărare colectivă și privind capabilitățile militare necesare reasigurării aliaților și descurajării Rusiei, tranziția forțelor NATO în Afganistan și întărirea suportului pentru țările partenere din afara Alianței.
Măsurile destinate reasigurării aliaților estici și descurajării Rusiei sunt grupate sub așa-numitul Readiness Action Plan (RAP), plan de acțiune pentru capacitatea de răspuns în caz de agresiune. Planul include dezvoltarea infrastructurii, prepoziționarea de echipamente militare, logistică și provizii și desemnarea bazelor pentru desfășurarea trupelor.
Cu toate acestea, avertizează analistul, dată fiind reținerea unor state precum Germania sau Italia de a accepta staționarea permanentă a unor forțe în Centrul și Estul Europei, aceste baze întărite nu vor putea adăposti decât trupe aflate în rotație și exerciții militare. De aici vine și sarcasmul președintelui Traian Băsescu față de cei care visau la baze permanente de mari dimensiuni. N-o să se întâmple. RAP va mai include proceduri noi de avertizare timpurie, noi planuri de apărare și de răspuns la criză și aranjamente sporite de împărtășire a informațiilor între aliați.
Unul din elementele centrale va fi nou creata forță de reacție rapidă care să răspundă la provocările create de „războiul hibrid” sau „ambiguu” pe care Rusia l-a purtat în Ucraina și pe care ar putea fi tentat să îl folosească și în cazul unei agresiuni împotriva aliaților. La începutul săptămânii, presa germană a informat că este vorba de o forță de șoc de 4.000 de oameni, capabilă să fie desfășurată în 48 de ore de la apariția așa-numiților „omuleți verzi”, numele dat trupelor-fantomă rusești care au apărut peste noapte în Crimeea.
Documentul notează că în acest nou tip de război, rușii au folosit tehnici sofisticate de comunicare publică, dezinformare, miliții infiltrate, atacuri cibernetice și trupe de comando și sugerează că orice forță destinată să contracareze astfel de tehnici trebuie să fie dotată cu mijloace de a o face. Mențiunea președintelui Băsescu privind faptul că România dorește să își asume leadership-ul unui centru de combatere a atacurilor cibernetice sugerează că asemenea măsuri vor fi luate în considerare. Cu toate acestea, nu trebuie să ne așteptăm la desfășurări spectaculoase. Astfel, documentul avertizează membrii Congresului că există puține șanse – în pofida faptului că mai multe țări, inclusiv România, s-au angajat să crească cheltuielile militare până la cei 2% din PIB ceruți – ca aliații europeni să dedice resurse semnificative dezvoltării de noi capabilități de luptă în Europa de Est, semn că în continuare va trebui să ne bazăm masiv pe americani.
Miliardul lui Obama și Moldova
Inițiativa privind Construcția Capacității de Apărare reprezintă inițiativa NATO de a coopera cu statele partenere ne-membre NATO și cu statele ne-partenere dar interesate să coopereze cu NATO privind asistența de securitate, reforma sistemelor de apărare și securitate națională, training și chiar exerciții militare comune. Țintele sunt statele din Nordul Africii și Orientul Mijlociu, dar mai ales statele partenere din Estul Europei, în special Ucraina, Georgia – care, probabil, nu va primi nici de această dată un Plan de Acțiune pentru Aderare (MAP) – și Moldova.
În iunie, la Varșovia, președintele Barack Obama a anunțat un plan în valoare de până la un miliard de dolari pentru finanțarea unui așa-numit Plan de Reasigurare Europeană (ERI). Astfel cele 925 de milioane de dolari aprobate vor fi distribuite către cinci zone majore de interes. 440 de milioane vor fi destinate creșterii prezenței militare americane în Europa, care ar putea include rotațiile militarilor americani în cadru Forței de Reație a NATO, creșterea numărului de avioane de luptă F-15 pentru asigurarea poliției aeriene a spațiului aerian al statelor baltice, extinderea prezenței navale în Marea Baltică și în Marea Neagră și extinderea rotațiilor Pușcașilor Marini în cadrul Forței Rotaționale a Mării Negre din România. 250 de milioane vor fi alocați îmbunătățirii infrastructurii militare pentru a permite o capacitate de răspuns militară crescută, ceea ce ar putea include îmbunătățirea aeroporturilor militare, centrelor de antrenament și centrelor operaționale din Europa Centrală și de Est. 125 de milioane de dolari vor fi destinați prepoziționării de echipament militar în Europa de Est. 75 de milioane vor merge la creșterea participării americane și a numărului de exerciții militare și de training cu aliații, iar 35 de milioane plus alte 75 de la Departamentul de Stat vor fi destinate întăririi capacității militare în cele mai noi state membre și în țările partenere. Activitățile se vor concentra asupra creșterii capacităților militare în Georgia, Moldova și Ucraina, iar zonele de interes vor fi acoperirea golurilor operaționale în securitatea frontierelor, a capacităților de a identifica amenințări maritime și aeriene și întărirea controlului civil asupra structurilor militare. Este pentru prima oară când Moldova va fi inclusă într-un plan de asemenea dimensiuni al Statelor Unite.
Ce-și dorește România
În declarația oferită după reuniunea CSAT de marți seară, președintele Băsescu a enumerat obiectivele României la acest summit: „introducerea României în sistemele permanente de alertă şi de capabilităţi de reacţie. În acest sens, dincolo de realizarea capabilităţilor pentru consolidarea întregului flanc estic, de la nord până la sud, sunt modalităţi diverse de a se atinge aceste obiective. Nu o să le descriu şi ele nu vor fi nici în comunicat, poate voi vorbi mai pe larg despre ele sau mai pe înţelesul tuturor după summit, după ceea ce vedem că ceea ce am negociat mai bine de două luni se materializează. În acelaşi timp, noi solicităm creşterea nivelului de interoperabilitate a forţelor armate ale României cu forţele armate ale altor state membre NATO – şi aici mă refer la forţele terestre, la forţele aeriene şi la forţele navale, cu un accent deosebit pe creşterea nivelului de interoperabilitate a forţelor navale ale României, cu forţele navale ale altor state membre NATO, având în vedere forţa deosebită pe care o are flota Federaţiei Ruse de la Marea Neagră. Deci nu ascundem faptul că prezenţa acestei flote ne generează îngrijorări. Şi atunci, un număr mare de exerciţii care să presupună prezenţa unor nave ale aliaţilor NATO în Marea Neagră, împreună cu flota României şi a Bulgariei, este un lucru de mare interes pentru România. Nu suntem dezinteresaţi, dimpotrivă, suntem interesaţi ca pe teritoriul României să existe structuri de comandă a forţelor aliate nu la nivel foarte mare, dar aceste structuri de comandă trebuie să existe, în opinia noastră.”
Președintele a precizat, în mod misterios, că va fi mai explicit după summit în legătură cu ceea ce și-a propus și obținut România, dar, la prima vedere, obiectivele propuse par remarcabil de similare cu cele enunțate de administrația americană și mai puțin „în ton” cu ceea ce ar dori aliații europeni.
