Marius Ungureanu (23 de ani), Florin Arjocu (27 de ani) şi George Luca (24 de ani) au făcut de multe ori asta. Cunosc mai toate locurile din Europa unde te poţi poziţiona pentru a lua ocazie, au întotdeauna în spate un rucsac convingător şi ştiu ce trebuie să faci pentru a străbate rapid distanţe lungi. Dar mersul cu „ia-mă nene” nu înseamnă doar călătorii gratis. E un joc al răbdării, care îţi deschide orizonturile şi te învaţă să te adaptezi oricărei situaţii. Aproape că uiţi pentru ce pleci. În lumea drumeţilor se ivesc mereu provocări. „Nu mai eşti aşa prins pe atmosfera din România. Sunt multe rele şi dincolo”, spune Florin.
Fata este un atu
Excursiile lungi, făcute cu autostopul, uneori chiar în echipe de câte şase, sunt de mult timp la modă în Europa de Vest. Acum, acestea îi atrag şi pe tinerii români, dovadă fiind diversitatea site-urilor de profil şi comunitatea virtuală care s-a format. „Autostopul pe echipe, în cupluri de fete şi băieţi, e cel mai fain. O fată te scoate din rahat. Prinzi maşini bune în foarte scurt timp”, spune Florin.
De altfel, cine vrea să îi cunoască pe tinerii români pasionaţi să plece în excursii cu „ia-mă nene” şi să afle de la ei tot felul de ponturi poate să intre pe site-ul www.drumliber.ro. „Sunt şi fete care au învăţat să facă asta şi pleacă singure”, spune Florin, care se oferă să antreneze pe oricine are chef să devină drumeţ profesionist.
Printuri cu trasee şi numere de la ambasadă
Pentru Marius, prima experienţă cu autostopul a fost în 2009. A început direct „pe internaţional”, fără să fi gustat întâi din drumurile cu „ia-mă nene” prin România. L-a luat cu el pe Alex, cel mai bun prieten, şi multe printuri cu trasee, numere de telefon de la ambasade, gări, poliţie.
„Am zburat până la Stuttgart (Germania), iar acolo ne-am aşezat într-un loc pentru autostopişti găsit pe site-ul http://hitchwiki.org/, foarte popular în Germania. Am trecut prin Zürich, Luxembourg, Strasbourg, Anvers, Amsterdam, Bremen, până am ajuns la Berlin. În total 2.000 de kilometri, făcuţi pe gratis, în două săptămâni şi două zile”, zice Marius. Prima maşină a venit în trei minute. „Ne-a luat o doamnă de 60 de ani, care avea un fiu şi a vrut să ne ajute”, spune Marius.
Nici pe cazare nu au cheltuit mult. Au folosit site-urile de socializare de tip CouchSurfing, înnoptând pe la oricine avea de oferit o canapea sau o podea pe care să se întindă.
„Cel mai ciudat a fost când am înnoptat la nişte «dumster diving» (căutători în gunoaie) vegetarieni din Germania. Ne-au servit melci cu legume. Cina a fost gustoasă, iar în următoarea zi i-am însoţit «la muncă». Am venit cu câteva pungi de roşii, ridichi, morcovi, mere, cu conserve expirate de o zi şi cu nişte banane înnegrite la coadă. Ăştia sunt mai civilizaţi decât noi la gunoaie: fructele sunt la fructe, legumele la legume”, povesteşte Marius.
„Un pictor hipiot a ocolit vreo 50 km pentru noi”
Prima excursie i-a plăcut lui Marius atât de mult încât a repetat experienţa şi anul acesta, de data asta până în Dublin. „Iniţial ţinta a fost Londra. Am vrut să traversăm Canalul Mânecii, dar în final am ajuns şi în Irlanda, la Dublin, cu transportul gratuit, aproape 1.200 de kilometri”, spune el.
Marius şi-a propus ca măcar o dată pe an să meargă prin lume. Se simte liber, îşi poate testa limitele şi poate întâlni persoane interesante. „Am văzut oameni care trăiau la limită, doar din banii statului, dar şi tineri cu poveşti frumoase. Îmi aduc aminte de un tânăr neamţ ai cărui părinţi fuseseră deportaţi din Rusia şi care călătorea pentru a-şi cunoaşte ţara de origine”, spune Marius.
Altădată s-au trezit într-un orăşel în care n-au găsit nici un loc ieftin de cazare. „Până la urmă ne-a luat un tip la el acasă. Singura lui dorinţă a fost să nu ieşim pe hol, ca să nu-i speriem prietena”, îşi aminteşte Marius.
Întâmplările amuzante nu se opresc aici. „Am cunoscut şi un pictor hipiot, din Germania, care făcea biserici din fier vechi. A ocolit vreo 50 de kilometri pentru noi, ca să ne ducă până la graniţa cu Franţa”, povesteşte tânărul.
Zece drumuri la Viena cu autostopul
Spre deosebire de Marius, care călătoreşte ocazional cu autostopul, Florin şi-a făcut un stil de viaţă din asta. De când merge cu „ia-mă nene”, a adunat 130.000 de kilometri făcuţi pe şosea gratis, cu maşina altora. A fost de 10 ori la Viena cu autostopul, iar pentru a ajunge la Madrid nu îi trebuie mai mult de 30 de euro. „Am plăcuţe cu aproape 140 de oraşe. Nici nu concep să merg cu autobuzul sau cu trenul. În tiruri este foarte confortabil, au şi pat, stai comod”, spune tânărul.
„Întotdeauna vine şi maşina ta”
De şase ani de când practică autostopul profesionist, a văzut vreo 17 ţări europene şi toate oraşele din România, mai puţin Brăila şi Galaţi. „Poate unii ar ceda psihic după o jumătate de oră de aşteptare, dar niciodată nu trebuie să îţi pierzi speranţa, întodeauna vine şi maşina ta”, spune Florin, amintindu-şi că odată a stat în ploaie vreo patru ore. Faţă de România, unde teoretic te poţi aşeza cam oriunde la ieşirea din oraş pentru a face autostopul, în străinătate, cele mai bune sunt locurile în care se plăteşte taxa de autostradă (Pay toll-urile), benzinăriile, parcările sau pe centura oraşului.
„E important să ştii cum se zice la benzinărie în cât mai multe limbi străine, să ştii să desenezi, să gesticulezi, să te asiguri că celălalt te înţelege, folosind, eventual, o hartă”, spune Florin, căruia nu îi lipsesc din rucsac harta Europei, a României ori harta benzinăriilor.
Pe online se împart cheltuielile
Spre deosebire de cei doi aventurieri, George, un român de 24 de ani care a lucrat până în urmă cu un an în străinătate, a practicat autostopul în Germania pentru că era cel mai ieftin mijloc de transport până la serviciu. Ce a învăţat acolo aplică acum aici.
„M-am înscris pe site-ul www.cumasinaplina.ro şi când am de făcut un drum prin ţară îl postez, în ideea că poate mai merge cineva cu mine şi ieşim mai ieftin la benzină”, spune George. Primul „client”, ca şofer, l-a avut săptămâna trecută, când a mers până la Râmnicu Vâlcea.
Faţă de autostopul practicat „la ghici”, pe gratis, cel pe online presupune de cele mai multe ori împărţirea cheltuielilor de călătorie cu partenerul de drum. Costă cam 10 lei 100 de kilometri.
Ponturi
Să ştii să îi spui şoferului unde vrei să ajungi, să îi repeţi de câte ori poţi, să îi arăţi destinaţia pe hartă sau pe GPS.
Să ştii cum se zice la benzinărie în mai multe limbi.
Să spui de la început că nu plăteşti (în cazul în care nu doreşti).
Să nu te urci în maşini de începător.
Să nu pleci în toiul verii, când cheltuielile cu apa pot deveni mai mari decât cele pe hrană.
Să ştii să schiţezi o rută.
Să iei tot timpul sacul de dormit.
Să nu îţi lipsească din rucsac lanterna, briceagul, un polar (hanorac de munte), pelerina de ploaie şi, eventual, GPS-ul.
Să ai rucsac bine echipat.
Să îi laşi pe şoferi să „te citească”, să nu te repezi brusc la maşină.
Riscuri
Să ajungi în alt loc decât ţi-ai propus, dacă şoferul nu te-a înţeles.
Să nimereşti un şofer care conduce prost.
Site-uri specializate
Româneşti:
www.cumasinaplina.ro
www.autostopist.ro
www.cumasina.net
www.123autostop.ro
www.drumliber.ro
www.autostopist.ro
www.123autostop.ro
Internaţionale:
http://hitchwiki.org/
http://maps.hitchwiki.org/
http://www.carpoolworld.com
http://www.ride4cents.org
http://www.hitchhikers.org
http://wikitravel.org/en/Tips_for_hitchhiking
http://www.couchsurfing.org/group.html?gid=1190
Cine sunt cei care opresc
Şoferii profesionişti, care vor să stea cu cineva de vorbă.
Cei care au chef să povestească şi sunt nostalgici după călătorii.
Cei care se tem să nu adoarmă la volan.
Cei foarte religioşi.
Cei care au copii.
Unde să faci autostopul de la Bucureşti
Pentru Constanţa, ultimul OMV, înainte de A2.
Pentru Braşov, lângă Aeroportul Băneasa.
Pentru Sibiu, după Decathlon.
