Regele romilor, împăratul romilor, preşedintele romilor şi chiar directorul romilor sunt câteva dintre titlurile pe care şi le-au arogat liderii îmbogăţiţi după 1990 ai acestei etnii. Dar care dintre aceste poziţii pompoase are cu adevărat valoare în faţa ţiganilor din România?
“Regele internaţional al romilor, Florin Cioabă, a murit”, “Consiliul de Coroană va hotărî succesiunea la tron”, “Viitorul rege este Dorin Cioabă” sunt doar câteva dintre “informaţiile” pe care le-am aflat în ultimele zile. România liberă a vrut să afle însă cât de reprezentativă este “familia dinastică” Cioabă pentru romii din ţară, în ce măsură ascultă aceştia de ordinele “casei regale” de la Sibiu.
În comuna Sinteşti, din judeţul Ilfov, trăieşte un personaj cunoscut ca “Ilie, directorul ţiganilor”. Acum se află la închisoare. În ciuda poreclei sale cu rezonanţă, consătenii săi, din neamul căldărarilor – acelaşi din care făcea parte şi regele Florin Cioabă – mai degrabă se amuză pe seama lui decât se tem de autoritatea sa. “Noi acuma nici de bulibaşă nu mai ascultăm. Ce face el pentru noi? Nu mai face nimic, nu ne mai reprezintă”, ne explică bătrânul Ioan Mihai, zis Brati, care mai este structura de putere în rândul romilor.
Cu atât mai puţină trecere a avut în comunitatea de la Sinteşti Florin Cioabă. “La noi era ca un fel de nimic. Nu făceam noi ce zice el. Pe când eram noi copii, era regele Mihai. Atât. Ăsta s-a pus el singur că a vrut el”, afirmă Brati.
Poate doar ţiganii mai săraci ce mai sunt supuşi unui lider în ziua de azi, cei care au dat de bani se conduc singuri, dezvăluie şi alţi săteni. Şi oricum, în rândul romilor ai trecere numai dacă le oferi ceva la schimb. “Tatăl lui Florin, Ioan Cioabă, chiar s-a interesat de soarta noastră, el a venit până aici să vadă cum suntem. El ne-a ajutat să ne recuperăm aurul de la comunişti şi despăgubiri de la nemţi pentru că ne-a dus la Bug. Dar pe Florin Cioabă eu nu l-am văzut niciodată pe aici, ce mi-a făcut el mie, cu ce m-a ajutat?”, povesteşte Nicu Coca din aceeaşi comună.
Doar dacă te autonumeşti rege sau împărat nu e suficient. Dovadă stă şi modul cum se alegea bulibaşa – cel mai important membru ai unui neam de romi – în urmă cu zeci de ani. “Ştiţi cine devenea bulibaşă pe vremuri? Numai ăla care ţinea la bătaie. Noi eram nomazi şi meargeam din comună în comună, şi ăsta, bulibaşa, se ducea la postul de poliţie şi cerea voie să ne aşezăm acolo. Iar poliţistul îl omora în bătaie, ca să ne alunge. “Nu stai la mine”. Cine era dispus să încaseze mai mult, ăla era bulibaşă”, ne explică bătrânul Brati, care a fost la rândul său bulibaşă în tinereţe.
Desigur, liderul trebuia să înveţe cu timpul să fie şi un pic mai cult decât restul, să fie diplomat, pentru că romii se tot plimbau până găseau un om al legii mai îngăduitor. “Stai la mine în comună trei zile” era o victorie care îţi asigura întâietatea în comunitate. “La noi acuma nici nu se mai face stabor, noi acuma suntem ca românii, răspundem la primărie, la poliţie. Bulibaşa nu mai face nimic”, confirmă şi Nicu Coca.
“Nu ştiu de Cioabă decât că a făcut infarct”
Nici în comuna Clejani, din judeţul Giurgiu, unde domină neamul lăutarilor, dar locuiesc şi câteva familii de căldărari regii şi împăraţii nu prea au trecere. “Noi nu avem treabă cu asta. Regele Cioabă îi reprezinta pe căldărari, dar mai mult acolo la el, pe la Sibiu. Nu are nici o autoritate aici, acolo la el îl ascultau oamenii”, susţine Tache Ion, liderul romilor din localitate. “Chestia asta cu rege şi împărat a apărut după 1989. Oricum, familia Cioabă nu a activat în zona noastră. Şi noi suntem românizaţi, nu avem bulibaşă”, a punctat Tache Ion.
Nici căldărarii din zonă, din acelaşi neam cu regele decedat de la Sibiu, nu sunt pasionaţi de subiect. “Nu ştiu de Cioabă decât că a făcut infarct”, ne-a răspuns Vasile, un tânăr rom.
Nicolae Păun: “Nu cunosc regulile pletoşilor”
La rândul lor, reprezentanţii mai de vază ai romilor nu recunosc în mod deosebit autoritatea regilor şi împăraţilor din etnia lor. Totuşi, se abţin de la comentarii, mai ales după ce au văzut amploarea mediatică de care s-a bucurat familia Cioabă. Deputatul Nicolae Păun, preşedintele Partidei Romilor, afirmă că ţiganii cei pe care îi reprezintă sunt mai interesaţi să fie asimilaţi de societate. “Până în 1989 nu am auzit de nici o autoritate la ţigani. Noi suntem de două feluri, cei care ne-am integrat printre români şi cei care nu, cărora noi le spunem “pletoşi”. Nu ştiu de regulile pletoşilor, dar noi nu răspundem de rege”, a fost singurul comentariu al politicianului.
Mai există un rege internaţional al romilor
De altfel, mai multe scandaluri publice apărute de-a lungul timpului arată că romii îşi împart titlurile între ei după bunul plac. În anul 2005, doi reporteri din presa centrală au reuşit să obţină funcţia de „ cavaler imperial” din partea împăratului Iulian, al Romilor de pretutindeni, contra unei şpăgi de 700 de lei şi promisiunea că îi vor trimite din Italia 800 de euro, un telefon furat şi o oaie.
Un alt scandal a apărut în 2003, Ilie Stanescu era încoronat şi el ca rege internaţional al romilor creştini. Florin Cioabă, care deţinea deja un titlu similar, l-a acuzat pe co-etnicul său că a ajuns suveran dupa ce l-a cumpărat pe acelaşi împărat Iulian cu 1000 de lei şi două găini. De altfel, Ilie Stanescu a recunoscut că a dat banii şi păsările.
Interesant este că toată ceremonia de încoronare a avut loc la Mănăstirea de la Curtea de Argeş şi a fost oficiată de Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului. Acesta le-a recunoscut romilor, printr-un comunicat de presă public, autoritatea acestor titluri nobiliare şi le sfinţea coroanele de aur. “Ceremonia a constat în binecuvintarea coroanei care s-a făcut cu apă sfinţită, urmată de un Te Deum”, potrivit documentului.
Între timp, regele Ilie Stănescu a murit, iar “tronul” a fost moştenit de fiul său, Dan Stănescu, în timpul “priveghiul regal de la Costeşti” din 2007.
În fine, chiar regele Florin Cioabă a oferit, în 2009, titlul de “preşedintele romilor” lui Sandu Anghel, cunoscut ca Bercea Mondialul, aflat în prezent în închisoare. Acesta din urmă declara atunci că vrea să obţină astfel fonduri europene pentru romi.
Antropologie. Nu toate nemurile de romi aderă la rege
Apariţia liderilor, fie ei împăraţi sau regi, a fost o necesitate pentru o comunitate care până în 1989 a fost mai degrabă marginalizată, explică antropologul Bogdan Iancu. “Tradiţia nu a existat, a apărut după 1990, deoarece aveau nevoie de un lider politic, nu se regăseau foarte bine în partida romilor sau în grupurile de oengişti. Alternativa cu regele era mai charismatică, mai ales că era grefată şi pe modelul de bulibaşă. În plus, a oferit un liant pentru identitatea etnică a romilor. Regele, pe jumătate autointitulat, a întrunit totuşi un consens din partea neamului de căldărari, mai degrabă”, ne-a declarat specialistul.
Antropologul a insistat asupra faptului că atunci când discută despre regii şi împăraţii etniei presa face o greşeală esenţială. “Opinia publică tinde să-i trateze pe romi la grămadă, deşi în realitate ei sunt împărţiti în neamuri care aderă sau nu, în funcţie de context, la diferite simboluri. De fapt, etnicitatea la ei nu există, este impusă din afară, ei nu cred în etnie. Dovadă că romii se recomandă după meseria pe care o practică plus neamurile din care fac parte”, precizează antropologul. Căldărari, spoitori, corturari, lăutari sunt câteva dintre aceste neamuri. “Prin urmare, la rege nu aderă toţi. Totuşi sunt foarte mulţi oameni care vor veni la înmormântare şi-l recunosc ca lider pe Cioabă”, a menţionat Bogdan Iancu.
Recunoaşterea acestei familii se datorează mai ales lui Ioan Cioabă, tatăl celui la ale cărui funerarii asistăm acum, care a fost primul care s-a proclamat rege în 1992. “Ioan a fost un actor politic cu tradiţii predecembriste. A fost unul dintre oamenii care a luptat şi în perioada comunistă pentru aurul romilor. Iar după 1990, a purtat discuţii şi cu Iliescu, şi cu prim – miniştri. A fost un lider politic al romilor în adevăratul sens al cuvântul. Iar titlul de rege şi l-a luat şi pentru că era mai greu să îşi spună preşedintele romilor, deoarece asta presupunea că trebuie să apeleze şi la o formulă de vot, ceea ce ar fi fost destul de complicat. Regele se instaurează. Punct.”, precizează atropologul Bogdan Iancu.
Desigur, pasiunea romilor pentru spectacol şi mai ales îmbogăţirea unora dintre membrii comunităţilor a făcut ca ulterior şi alţii să-şi aroge astfel de titluri. “Unul e rege, celălalt se vrea altceva şi şi-a spus împărat. Tradiţia este inventată, dar în acelaşi timp are o eficacitate”.
